Apus de Soare

Am inceput sa scriu "Apus de Soare" in urma cu cateva saptamani. Impreuna cu 3 prietene, am decis sa scriem fiecare cate 4 carti "Apus de Soare", care fiecare nu are nici o legatura cu alta, inafara de sfarsit. Eu urmam sa am volumul III, dar ideea a esuat. Din cauza timpul si a altor neintelegeri, "Apus de Soare" numai este scris. Dar mie mi-a placut atat de mult ideea, incat am continuat sa scriu.
"Apus de Soare" este scris pe caiet [incomplet, abia 10 pagini], asa ca, copierea lui pe calculator si completarea lui pe caiet este cam dificil. Imi cer scuze.

Apus de Soare

" Viitorul poate fi schimbat mereu de tine. Cu fiecare pas in viata il faci mai diferit. Nu calca gresit, caci vei ajunge ca mine."

1

- Daca sunt o fire neinfricata, asta nu inseamna ca nu ma sperii. Daca sunt o rebela, asta nu inseamna ca nu sunt ascultatoare. Daca sunt o ciudata, asta nu inseamna ca nu am si eu sentimente. Doar pentru ca ei ma privesc asa, asta nu inseamna ca sunt ceea ce cred ei. Sunt om. Normal si capabil, asa ca am si eu o viata de trait. Poate nu chiar una usoara si cum vreau eu, dar una cu bucurii si fericiri. -
Am inchis caietul roz, cu ochii inchisi, incercand sa ma calmez. Tot ce lipsea acum in casa, era sa incep sa plang, astfel incat bunica sa ma consoleze, apoi ea va deveni trista.
O lacrima tot a cazut. Era calda pentru mine. Chiar ma linistea. Cuvintele mamei pe care le-am scris in caiet imi tot rasunau in cap.
Era ciudat. Mereu ma simteam bine in preajma bunicii, dar azi nu. Avea o privire razbunatoare. Ochii ei blanzi si caprui nu mai erau la fel. Palma ei care ma mangaia nu mai era la fel ca inainte. Bunica era rece si distanta. Nu era ea.
- Denis! Ce scrii acolo? ma intreaba ea deodata.
- Cuvintele mamei, am raspuns eu brusc.
Bunica se uita la mine cu o mila incredibila. Stiam ca va plange la noapte. Doar vorbeam despre fiica ei moarta, asa ca m-am ridicat de pe podea si am imbratisat-o. Chiar si pielea ei era mai rece. Am vrut sa o intreb despre acest lucru, dar am tacut.
- Cred ca voi iesi pe afara, am spus eu. Ma simt cam rau, asa ca niste aer va fi numai bun.
Bunica zambi fortat.
- E o idee buna. Eu voi chema niste prietene, daca nu te superi, imi spuse ea cu un glas suav.
- Nu ma supar. Si asa cred ca voi ajunge mai pe seara.
Am urcat repede scarile spre camera mea. Nu era cine stie ce, doar locuiam la bunica. Lucrurile erau de la mine de acasa. Camera era destul de mica, cu peretii mov, cu un pat mare cu cearsaf galben, cu un dulap imens, niste rafturi si un birou pe care sedea laptopul meu.
Am deschis dulapul. Eu sunt o fire narcisista, asa ca stau mult pana ma imbrac cum imi place, dar acum am insfacat un tricou negru, pantalonii mei de trening scurti si baschetii negri. M-am imbracat cat am putut de repede apoi m-am dus la baie la oglinga.
De firea mea, am o culoare normala, cu obraji cu gropite. Niste dinti perfecti albi si un zambet ridicol de frumos. Ochi verzi ca smaraldul, care lucesc in noapte si un par lung si castaniu, cu doua suvite roz in el, imi completeaza fata.
Am fugit afara, salutand-o pe bunica. Era cald. Luna august era secetoasa pentru mine, asa ca am mers pana in garaj, de unde mi-am luat o sticla cu suc din rezerva mea.
Am inceput sa strabat strazile. Erau uscate si parca se rugau de cer sa vina o ploaie. La"24th Street" am luat-o spre stanga spre o casa destul de mare. In fine, era zona orasului cu case multe si frumoase, dar casa asta ma inviora. Exista aici o poveste. Existau mai multe povesti, ca: prima floare primita, primul sarut pe ascuns, prima fuga pe ascuns si multe altele. Dar aici traia in tacere si existenta mea.

Frumos, Bombo, ti-am zis ca ai crescut mult, scrii tot mai bine. Stii cu siguranta ca astept continuare, chiar daca am citit-o deja, dar dupa aia o sa fie noutati pentru mine. Hai sa iti evidentiez totusi doua-trei greseli care mi-au sarit in ochi.

Citat :

cu bucurii si fericiri

fericire, Bombo, e substantiv defectiv de plural

Citat :

cred ca voi ajunge mai pe seara

Nu e greseala, dar e exprimare ambigua. Ori "ma intorc mai pe seara", ori "voi ajunge acasa mai pe seara".

Citat :

De firea mea

"De felul meu" voiai sa zici. Firea se refera la caracter, la felul omului de a fi, nu la proprietati fizice.

In fine, nu sunt asa multe greseli si, oricum, nu foarte grave, deci, repet, esti pe drumul cel bun.

E bine atunci. Nu iti face griji, voi incerca sa scriu cat mai mult. Oricum, urmatoarea parte vine cat pot de repede. Promit.

[Lina imi pare rau, rau.]

ba nu e asa greu ca majoritatea avem ideile si ficurile imprastiate pe caiete, foi etc. da lenea la tastat...aia doare, stiu cum e.
asa...sa vedem

fi schimbat mereu de tine- mergea mai bine "de catre tine"
alte greseli n-am vazut, ceea ce e foarte bine. Putina descriere la personaje nu strica, in rest imi place. Naratiunea e foarte buna, actiunea la fel.
Stii ce nu-mi place mie la tine? Ca scrii frumos, dar postezi cate-un rand la commentarii (si daca nu editez postu de deasupra iese urat)
Vad ca te pricepi la fic-uri. De ce nu faci critici mari? Nu bazaie nimeni.
Spor la scris si sa nu scazi ca luam capu

Am mers pana langa usa, unde am deschis-o cu cheia care era ascunsa intr-un ghiveci. Camrele casei erau pustii si reci. Holul lung era stins de bucurie. Auzeam un sunet mic in ureche. Eram eu cand eram mica si cand ma bucuram alaturi de mama si tata. Am inchis ochii si am facut un pas inainte.
- Iar esti aici? ma intreba o voce cunoscuta din spate.
Era Sammy. Doar prietena mea cea mai buna, o blonda natural cu o fata moharata.
- Sam! Asta e inca casa mea! Am venit sa-mi iau niste lucruri, am spus eu trista.
- Vrei sa te ajut? Poate gasesc ceva ce nu te intereseaza si as fi bucuroasa sa primesc.
Am zambit sincer. Sammy nu traia prea bine. Tatal ei lucra in Spania iar mama ei era o chelnerita intr-un bar saracacios. Orice donatie de a mea o bucura.
Am imbratisat-o automat apoi am luat-o cu mine in fosta mea camera, o incapere plina dar goala pentru mine.
- Ce-ti mai face bunica? ma intreba Sammy.
- Bine. A chemat niste prietene la ea. Cred ca azi imi voi lua niste carti. Bunica mea chiar se va bucura.
Sammy ma ajuta sa-mi iau intr-un ghiozdan, Seria "Harry Potter", o carte de la mama si alte doua carti de dragoste. Spatele deja ma durea, dar asta nu conta. Casa urma sa fie vanduta, dar cum era casa parintilor mei, puteam lua ce vreau din ea.
Am coborat la parter, cu Sammy care ma urma. Avea in mana o plasa cu jucariile mele vechi. Probabil ca nu le pastra pentru ea, ci avea de gand sa le dea cuiva.
- Pentru ce ai luat jucariile? am intrebat eu.
- Pentru verisoara mea bolnava, spuse ea oarecum rusinata.
O stiam pe Sammy din clasa a v-a. Era ea mai saraca, dar nu o vazusem niciodata luand lucruri de la mine pentru familia ei.
Am iesit din casa si am incuiat, ascunzand cheia in ghiveci. O secunda m-am uitat la Sammy si am observat ca era foarte trista. Era nelinistita. Acest lucru imi dadu fiori. Era o fire calma, chiar daca viata ei era dura.
- Esti bine? am intrebat.
Sammy doar a dat din cap in semn ca da. Dar nu era asa. Ochii ei erau mai mari si mai tristi. Zambetul ei era dat disparut, asa ca am zambit eu pentru ea.
Ea doar a schitat ceva, apoi s-a intors mergand spre trotuar.
- Unde mergem? a intrebat ea moharata.
- La verisoara ta. Nu ziceai tu ca vrei sa-i duci alea?
- Ba da, dar nu te superi? ma intreba.
- Nu. Vreau sa ajung acasa mai tarziu, asa ca timpul petrecut cu tine este bine venit in viata mea, am raspuns eu in timp ce luam o inghititura din sucul meu.

Bun am ajuns aici sa vedem ce greseli ai ^^ :

Prima parte :

Ochii ei blanzi si caprui nu mai erau la fel. Palma ei care ma mangaia nu mai era la fel ca inainte. - repetitie pe care in mod sigur o puteai evita

la oglinga- la oglinda

De firea mea, am o culoare normala, cu obraji cu gropite - ok , that was weird . Deci , exprimarea este putin aiurea aici . Nici nu se intelege bine la ce anume te referi...la culoarea pielii cumva ? :-?

Niste dinti perfecti albi si un zambet ridicol de frumos - narcisisto...

Ochi verzi - ochii verzi

Ochi verzi ca smaraldul, care lucesc - oke e pisica [,] cumva ? nu cred dar exprimarea asta imi aminteste de o pisica X_X''

primul sarut pe ascuns, prima fuga pe ascuns - repetitie ^^

A doua parte ^^ :

Camrele - camerele

in Spania iar mama - inainte de ,,dar'' si de ,,iar'' se pune intotdeauna virgula tine minte ne ? ^^

plina dar goala - la fel ca mai sus ^^

Bun , am constatat cu placere ca ai o descriere foarte buna . Imi place foarte mult cum descrii serios . Fic-ul tau este foarte promitator , cred ca voi continua sa-l citesc pentru ca imi place ideea . Acum critici ..nici nu prea am ce zice de rau in afara de ceea ce am criticat deja . Ei bine , tine-o tot asa pentru ca ai inceput bine . Sper sa vad curand continuarea . Gambate kudasai !

Comanda onorata bye Ellise !

Bun asa, Bombo, stii ca am citit si partea asta, asa ca nu pot decat sa astept continuarea sa trecem si la ceva nou, in sfarsit. Nu stiu de ce, dar fic-ul asta imi aminteste de unul mai vechi de-al meu. Oricum, mai atenta un pic la cum scrii, ca in rest e bine. Hai cu continuarea.

Hm...Titlul pare interesantt, povestea la fel dar si ideea de baza...Ma intreb cum se vor lega si cum ar fi trebuit sa se lege (in cazul ultimei care a cazut) mai ales ca este incadrat intr-o categorie ciudata (nu vad nimic anormal si nici nu prevad nimic)
Am vazut cateva greseli de exprimare si de tastare and mi s-a parut ca ai cam grabit actiunea (probabil fiindca capitolele a fost micute).
Ti-as sugera sa lucrezi la descriere, dialog si naratiune dar si la imbinarea lor.
Ai dat prea putine amanunte cand ai fi putut scrie mai mult si te-ai legat de nimicuri cand nu trebuia. M-ai cam ametit.
Denis mi se pare cam ciudata fiindca chiar am crezut ca este un baiat and fiindca n-am prea intalnit fete prin fic-uri cu o astfel de personalitate.
''De prin scoartele copacilor curge un mic talent/ce ajunge chiar lipit de un parapet...'' (de hartie, copacii mintea etc. e vechi citatul) Astept urmatorul capitol! Bye!