Jaqueline's Memories [+16]

New fic la capitolul Drama/Romantism xD, ca de obicei, capitole scurte^^'. Enjoy:



-Jaqueline! Jaqueline!
Vocea batranei ragusite rasuna pe coridorul palatului ca un ecou intre munti. Pasii acesteia se aud grabiti pe parchetul laminat, fosnindu-i sub talpile micute si firave. Rasuflarea i se aude clar, cu o bataie a inimii accentuata. Venele tamplelor ii zvacnesc, iar sangele ii circula cu rapiditate. Se mai opreste din cand in cand pentru cateva clipe pentru a-si trage rasuflarea grea. Porneste iarasi cu o viteza si o adrenalina in sange, parca ar fi un 'Porche' de curse, dar pacat ca nu se misca la fel de repede, ar vrea doar sa o imite. Batrana se mai opreste brusc, parca s-ar fii intors din drum sau ii luase picioarele pe dinainte. Se opreste in fata unei usi duble, aurii, cu tocul maro. Usa imensa o facea pe batrana sa para mai mica de statura decat era. Acesta ciocane rapid, grabita.
-Jaqueline! Domnita te cheama la masa. Jaqueline!
Femeia mai sta cateva clipe, asteptand ca presupusa 'Jaqueline' sa iasa din spatele acelei usi imense. Fara ezitare, pune mana pe clanta rotunda si deschide usa incet, parca cu frica. Se asteapta sa dea de acesta fata chiar in fata ei... dar nimic. Este intuneric in toata camera, doar usa ce ducea catre balconul imens al camerei mai emana cateva raze ale soarelui criminal de afara. Draperiile rosii erau trase, peste ele mai fiind puse niste cearceafuri. Batranica paseste in camera, cu ochii sclipindu-i in intunericul acela vast. Observa greu in pat o prezenta. Jaqueline statea in varful patului, cu fundul pe perna, incolacita, cu capul intre genunchi. Femeia da cearceafurile repede jos, trage draperiile, smucindu-le din corniza, lasand sa intre in camera lumina. Repezita, se duce catre fata.
-Jaqueline, sa mergem! Spuse aceasta tragand-o de mana ce-i tinea picioarele stranse pe langa corp. Aceasta trage odata, de doua ori, dar nimic. Parca ar fii o piatra. Pentru ultima oara aceasta ii spune ca este asteptata la masa.
-Voi veni, Cosette! Vocea fetei ii rasuna, cu capul strans la piept si cu genunchii acoperindu-i fata, se rasteste la batrana micuta de statura, Cosette.
Aceasta pleaca din camera, lasandu-si privirea in jos, cu ochii luciosi ca sticla.
"Nici ieri nu a venit la micul-dejun, destul de ciudat pentru Jaqueline, intotdeauna este punctuala si simtita sau era. Acum fata asta a devenit o belea, dar poate ca asta este vina domnitei, nu a lasat-o sa faca nimic, mereu avea interdictie la cate ceva. Ea a dat-o la logodna fara a intreba-o, i-a ranit inima incercand sa o marite cu un barbat pe care nici macar nu il cunoaste. Si ca sa fie sigura ca asta se va intampla, a obligat-o sa se culce cu el la varsta de 14 ani, o copila fragila si sentimentala, iar acum nu a devenit altceva decat o tarfa. Nu vrea decat sa se razbune pentru ce i-a facut propria mama si chiar si eu sunt surprinsa de faptele acesteia. I-a furat copilaria pentru a marita-o cu acel baiat, care inainte era vestit ca pasea pragul tarfelor in fiecare seara... iar acum dintr-o data s-a potolit de cand domnita i-a incredintat-o pe Jaqueline. Dar din cate am auzit eu, el a cerut-o, nu domnita a dat-o. Asta nu stie decat fata si mama sa. Si imi pare asa de rau de fata, incat nu stiu ce sa mai fac. De cand a petrecut acea noapte cu el, a vizitat din ce in ce mai mult camerele barbatilor din oras... ii aud si acum vorbele mamei sale... ii zicea ca din clipa in care baiatul acela a dezvirginat-o, clipele ii erau numarate in palatul acesta, pana la 20 ani. Probabil ca atunci domnita isi va da fiica definitv baiatului si nu o sa o mai vad in palat. Maine Jaqueline face 19 ani si 11 luni. In cinci ani si ceva, nu am mai vazut-o facand altceva decat sa vina acasa si sa se inchida in camera ei, dupa ce a petrecut o noapte alaturi de un alt barbat. Cel mai tare ma mira ca mama ei nu ii zice absolut nimic. Si chiar nimic. Cand vine noaptea tarziu acasa, dimineata sau chiar peste doua zile, tace si se comporta de parca nu s-ar fii intamplat nimic. Reputatia acestei familii este josnica de cinci ani. Orasul vorbeste de Jaqueline ca fiind tarfa superioara al acestui oras... dar ea nu sta in bordeluri, ca toate celelalte. Ma intreb de ce maica-sa este asa si chiar nu-i zice nimic fiicei sale, ma gandesc ca de-abea asteapta sa scape de ea, dar totusi vad in ochii ei ca o iubeste... nu prea stiu ce sa mai cred..."
Gandurile batranei ii incetineau pasii micuti. Atatia ani a stat alaturi de ea, chiar din clipa din care s-a nascut. O stie ca pe propriul copil si o iubeste tot asa. Cosette intra in camera imensa a palatului in care masa era intinsa, o masa imensa de cativa metrii lungime. In varful acesteia, o femeie supla, cu sanii mari, vazuti prin decolteul mare al rochiei. Parul era asa de sclipitor, de culoarea castanei, prins la spate intr-un coc splendid. Rochia de cateva mii de dolari iti luau ochii, dar aceasta era doar rochia de dimineata. Domnita sorbea linistita din ceasca de cafea cu guri mici si simandicoase. Batranica se apropie de aceasta, facand o aplecaciune regala.
-Domnita Lacroix, am anuntat-o pe domnisoara Jaqueline ca masa este gata. Spunse aceasta calma, clipind rar, cu o voce linistita, incercand sa nu tulbure starea de spirit calma a domnitei.
Domnita mai soarbe inca odata din ceasca, punand-o pe masa, pe farfuriuta rotunda din dreptul acesteia. Priveste batrana o clipa si apoi vorbeste.
-Si ce a spus? Zise aceasta la fel de calma si linistita, dar rece.
Batrana nu vrea sa ii dea de veste starea de spirit a fetei. Raspunde balbaindu-se, iar raguseala facea ca vorbele ei sa fie din ce in ce mai greu de inteles.
-A spus ca va veni. De-abea acum se pregatea sa iasa din camera. De data aceasta s-a sculat mai tarziu, probabil ca aseara a citit o carte. Batrana isi minte domnita, incercand mereu sa-i faca o impresie buna despre fata. Pacat ca mama acesteia deja stia, isi cunoastea fiica si stie foarte bine ce a facut aseara. Totusi a crezut prima parte din vorbele batranei, ca se pregatea si va veni.
Domnita afirma, printr-un clipit incet si o lasare a capului catre piept, fapt ca batrana Cosette poate parasi camera. Aceasta se mai inclina si pleaca grabita catre camera ei din casa servitoarelor.



Inca o clipa de oftare, iar fata se ridica din adanca si profunda ei gandire. Isi sterge lacrimile care curgeau siroaie, apoi paseste peste pragul usii. Isi intinde mainile si oasele, cascand adanc. Pasii acesteia se auzeau din ce in ce mai grabiti, dar relaxati. Calca adanc, parca ar vrea sa calce un gandac si isi arunca picioarele de spui ca nu sunt ale ei. Cu mainile balanganindu-se pe langa corp, parul lasat pe spate, ochii acoperiti de bretonul lasat sa creasca in voia lui si tricoul alb si lung ce il avea pe ea o facea de nerecunoscut. Deschide usa si casca pentru ultima oara.
-Buna dimineata, mama.
-Buna dimineata, Jaqueline si bine ai venit la micul-dejun. De cateva zile nu-l prea mai servesti... sa inteleg ca tii dieta? Domnita incearca sa isi necajeasca fata tinandu-i predici pentru absenta ei de la cea mai importanta masa a zilei. Femeia se uita dispretuitor la tinuta fetei sale si cand o vede cu parul ala in ochi ii sare tandara si tranteste ceasca de ceai pe farfurioara, auzindu-se un scartait de sticla. -Si ce-i cu tinuta asta penibila? Esti o Lacroix, ar trebui sa te porti ca si una! Cum poti sa umbli in halul asta? Si de unde ai tricoul ala alb, care mai e si patat intr-o parte? Astazi mergem la coafor, sa-ti aranjeze putin claia aia din capul tau care devine din ce in ce mai sec. Esti o domnisoara, poarta-te ca atare! Este prima oara cand domnita ridica tonul ceva ma tare la fata. Se pare ca o deranjeaza look-ul fetei, dar ceea ce face noaptea, nu.
Jaqueline se uita rece la aceasta, incercand sa nu o bage in seama pe mama sa. Apuca furculita nervoasa si bate usor cu ea in masa, privind cum se izbeste de lemnul gros, de un maroniu inchis. Vorbele mamei sale ii tot rasuna in minte si nu poate sa le uite. Ii vine sa o injure, sa tipe la ea sau sa sparga ceva... dar totusi isi pastreaza controlul, neputand prea mult sa-si tina furia ascunsa. Expresia fetei, cum ar fi sprancenele incruntate si maxilarul care i se zbate o da de gol. Incearca sa nu zica ceva ce ar putea-o deranja pe mama sa strangand din dinti cu toata forta, auzindu-se niste scartaituri care te innebunesc.
-Apropo, fata mea, aceasta este ultima ta luna de stat in casa asta si ultima noastra luna de a ne petrece timpul cu tine. Dar si mai bine, sotul tau va veni personal si te va lua la Paris, pentru a va stabili acolo momentan.
Jaqueline isi ridica privirea nervoasa din ce in ce mai uimita. Nici macar nu mai tine minte cum arata el, in noaptea aceea a fost asa de intuneric, iar ea asa de ametita... ii stie doar numele de la valetul ce l-a strigat in timp ce telefonul ii suna.
"Fi-rar... nu se poate! Doar o luna?! De ce timpul a trecut asa de repede? Deja presimt cum o sa-mi manance zilele... nici nu vreau sa ma gandesc! Ce ma fac?!"
Gandi fata punandu-si mainile in parul ciufulit, cu coatele in masa, aplecata, intr-un moment de furie si nebunie. Domnita Lacroix nici nu vrea sa-i vada expresia fetei, deci soarbe linistita din ceasca de ceai, un pic cioplita la fund din cauza impactului cu farfurioara in momentul de nervozitate.
-Dar, mama... trebuie sa vina el neaparat sa ma i-a? Adica vreau sa zic ca... uhm... nu inteleg de ce sa-si mai bata si el picioarele pana aici. Spuse fata cam sarcastica, incercand sa evite din ce in ce mai mult intalnirea asa de rapida cu sotul sau.
-Ajunge cu intrebarile. Sotul tau va veni sa te i-a de aici, asa ca nu incerca sa-mi schimbi mie parerea sau altceva. Cine stie ce-ti mai trece prin capul ala. Oricum, poti face multe intr-o luna. Zise femeia atintindu-si privirea catre fiica sa.
-Da, cum ar fii sa ma culc cu barbatii! Tipa fata, ridicandu-se de la masa nervoasa si trantind furculita pe jos.
Domnita ramane uimita, apoi isi apleaca privirea in jos. Ramane doar cu o privirea goala si incruntata. Se ridica brusc, apoi se pune pe scaun dezamagita. Gandurile incep sa-i zboare prin mintea-i ingrijorata.
Trec ore bune, iar seara se lasa repede peste Praga, capitala Cehiei si castelul mai mult gol.



Camera se intuneca, iar Jaqueline isi deschide ochii. Dupa o cearta scurta cu mama sa, somnul a fost singurul lucru pe care fata il avea in gand. Se scoala bulversata, cu o durere puternica de tample. Isi freaca un pic capul cu mana, apoi se da jos din pat. Se indreapta catre balcon. Paseste peste prag, cascand si intinzandu-se. Balconul era minunat... trandafiri rosii urcau de pe balustrada pe perete, formand o bolta. Splendid. Dar cu cat florile erau mai frumoase, cu atat tepii intepau mai tare...
________________

Numele sunt in franceza, deci se citesc ca atare^^.