Legendele din Boston :::...Vampire Story...:::

Acesta este ficul meu despre vampiri , dar care contine si putin romance, so n-am stiut la ce categorie sa-l pun . In primele capitole seamana foarte mult cu Twilight, dar avand in vedere ca am scris deja pana la capitolul XIII , nu mai pot modifica . Eh..sper totusi sa va placa


Capitolul I Asemanari


Era o zi intunecata de Octombrie. Afara era foarte frig si peste putin timp incepea sa ploua. Numele meu este Rose Spark si am saisprezece ani. Ma mut in orasul Boston, aflat in Statele Unite ale Americii. Am venit aici pentru ca sa locuiesc in mica casa, cu etaj si parter, care a fost construita de raposatii si iubitii mei parinti. Nici macar dupa doi ani de la moartea lor nu am aflat cine i-a omorat, stiu doar ca o femeie care facea curat in aceasta casa, i-a gasit morti pe podea. Ca de obicei politia nu a facut nimic cu privire la moartea mamei si a tatei, nici nu le-a pasat. Am trecut cu greu peste acest moment, dar, cum se spune, roata vietii se invarte inainte. Acum imi incepeam noua mea viata in Boston, un oras linistit, la prima vedere, dar voi afla ma va speria de-a dreptul.
Taxiul vopsit in culoarea cireselor coapte, a oprit in fata unei case vopsite in alb, cu acoperisul visiniu. I-am dat banii soferului si am coborat din automobil luand valizele dupa mine. Am mers incet pe cararea care ducea spre casa, cautand cheile prim buzunarul jacheitei negre. Usa s-a deschis incet cu un scartait zgomotos, parca parea suparatade faptul ca vroiam sa trec pragul ei. Am intrat inauntru si am deschis luminile. Am putut vedea aceleasi canapele de culoarea taciunelui, noul televizor si masuta de cristal din fata canapelei. Se pare ca parintii au facut reamenajari inainte sa moara. M-am mai fatait pe la parter pret de cincisprezece minute si apoi am urcat la etajul vilei. Mi-am lasat bagajele in camera mea cu peretii portocalii. M-am uitat la ceasul cu pendul din sufragerie. Indica ora doisprezece si jumatate, trebua sa plec la noua mea scoala. Am fugit pana-n garajul casei si am luat BMW-ul negru, care era mai de mult al lui tata.
Cand am ajuns in fata scolii si am parcat masina, toti se uitau la mine, surpinsi. M-am facut mica, sperand ca sa nu ma vada.Toti elevii, defapt aproape toti, aveau pielea palida precum laptele si ochii sangerii. Ma simteam oarecum ciudat cand vedeam cat de diferita sunt fata de toti acei elevi din Boston. Nici nu stiam daca asa aratau orasenii sau daca era doar pura asemanare.





Parul meu era de un brunet spre saten si eram putin mai bronzata caci locuisem in Barcelona, un oras din insorita Spanie, timp de doi ani. Am locuit impreuna cu o prietena, Lola, dar cand am implinit saisprezece ani, am hotarat ca trebuie sa ma mut in Boston. Nu mai vroiam sa o chinui si pe mama lui Lola deoarece a avut grija de mine doi ani. Ochii nu imi erau nici pe departe rosii ci caprui.
M-am strecurat printre copii pana la sala unde aveam ora de Spaniola.M-am asezat in ultima banca de pe randul din mijloc pentru ca nimeni sa nu ma observa, cel mult profesoara.
-Buna! Am auzit o voce din spatele meu. M-am intors catre fata care tocmai ma salutase. Ea era diferita de ceilalti. Avea parul precum spicul de grau, ochii albastri si pielea ii era mai inchisa la culoare. Ochii mei asemenea castanei neinvelite in tepi o priveau. Nu am realizat decat dupa cateva minute ca ma holbam la ea.
-Buna! Am reusit sa spun intr-un final. Eu sunt Rose Spark.
Fata ma privi, schitand un zambet. Mi-a spus ca o cheama Kiley Michars. A stat in banca cu mine. Cand usa s-a deschis eram sigura ca profesoara era, dar era un baiat extrem de frumos. Parul ii era castaniu si ochii rosii. Pielea ii era asemenea alabastrului, pe scurt era superb. S-a asezat in a treia banca si si-a deschis cartea.
-Probabil te intrebi de ce toti sunt palizi si au ochii rosii. Ia cartea asta, poate sa te ajute, imi zise Kiley trezindu-ma din starea de frenezie.
Am luat cartea cu coperta neagra din mana prietenei mele si i-am citit titlul:






Cand am vrut sa citesc ceva din ea, s-a deschis din nou usa din lemn, de data aceasta intrand profesoara de Spaniola.
-Hola! Ne saluta tanara femeie palida, cu ochii rosii si cu parul saten. Arata la fel ca ceilalti elevi, bizar. Ora de Spaniola a trecut in graba si a fost chiar frumoasa, avand in vedere ca vorbisem spaniola doi ani.
Urma pauza de masa, unde aveam sa stau cu Kiley. Cand am ajuns in sala de mese, noua mea prietena m-a indreptat catre masa unde statea ea si alti trei colegi. Erau la masa doi baieti si o fata, nu erau palizi, erau normali. Singura fata avea parul roscat si ochii verzi, era foarte frumoasa si, din cate am inteles, numele ei este Samantha Wither. Unul dintre cei doi baieti avea parul blon si ochii albastri, il chema Jack Willer. Baiatul pe nume Alex Benhaler avea parul asemenea focului si ochii precum smaraldul.
-Tu trebuie sa fi noua eleva, Rose Spark, zise Samantha privindu-ma.
Am aprobat din cap privind-o. Apoi toti mi-au afisat un zambet cald si m-au poftit sa ma asez la masa. Am stat langa Kiley si Jack. Pe cand terminam de mancat am incercat din nou sa abordez subiectul "Legendele din Boston". Cand i-am intrebat pe noii mei amici, Alex mi-a raspuns primul:
-Nu putem vorbi despre asta aici. Poti sa vi in seara asta cu Kiley la casa mea. Acolo vom putea discuta in pace. Nu-ti face griji, Kiley o sa iti arate unde locuiesc.
Nu mai aveam ce sa ii zic, stia preabine de ce nu putea sa ne vorbeasca aici. Sincer, ma bucuram caci avea de gand sa-mi spuna ce se intampla.



Sper ca v-a placut si astept critici dure!

ia sa vedem si la tine, caci suna interesant dupa prezentare

Era o zi intunecata de Octombrie- octombrie cu litera mica...

Citat :

peste putin timp incepea sa ploua

- suna ca si cum ai prevesti viitorul....mergea mai bine "incepu"

Citat :

Ma mut in orasul Boston,

- te-ai mutat poate....

Citat :

dar voi afla ma va speria de-a dreptul.

- miroase a cuvant mancat pe-aci

Citat :

Taxiul vopsit in culoarea cireselor coapte, a oprit in fata unei case vopsite in alb

- repetitia!!!
suparatade- space
am luat BMW-ul - la 16 ani??
profesoara de Spaniola- fara majuscula
blon-blond
Poti sa vi- sa vii
preabine- prea bine

of of, neatentia asta. La inceput ai zapacit timpurile, de nu mai stiai ce cand s-a intamplat. Apoi repetitiile....faci foarte multe....La un moment dat, ai repetat "masa" de nu stiu cate ori. Ia-o mai usor cu actiunea, baga descrierea peisajului si nu ingramadi toata povestea fic-ului intr-un singur capitol. Ai grija si la idei gen "condus masini la 16 ani"....yo am 17 si n-am permis

Asa....talent nu pot zice ca duci lipsa, din contra. Daca nu te-ar mai alerga trenu, ai face un fic superb. Ideile sunt foarte bune, bazeaza-te totusi si pe ceva originalitate. Am spus ce greseli am vazut, dar asta nu inseamna ca esti "varza". Talent ai, atentie nu prea.
Urmatorul capitol ia sa-l citesti matale putin sa vezi ce scartaie....
Mi-a placut mult ficul, si astept urmatorul capitol.
Spor la scris

Heya! I'm back >< Back with the next chapter... I hope you'll like it...


Capitolul II Legende



Era ora de plecare. Soarele stralucea palid pe bolta cereasca, incercand sa incalzeasca orasul Boston. Ma intreptam alaturi de Kikey, Samantha, Jack si Alex catre parcarea scolii. Tuspatru mergeau foarte relaxati pe langa mine. Kiley continua sa flecareasca fara ca eu sa o bag in seama, dar, spre surprinderea mea, nu o deranja mai deloc. Atunci l-am vazut din nou pe tipul incredibil de frumos de la ora de Spaniola. Statea rezemat de un Audi negru si ma privea insistent, dar se uita urat la mine. M-am concentrat pe spusele lui Kiley pentru ca sa nu ii mai vad rautacioasa privire. Fetele vorbeau despre petrecerea de Cracuin care va avea loc in aceasta scoala. M-am mirat ca vorbeau despre acest subiect caci mai era mult pana atunci. Cand am ajuns in fata masinii lui Alex, o duba rosie, el ne pofti inauntru. Odata ce eram in automobil, am contenit sa intreb:
-Cine este baiatul acela de langa Audi-ul negru?
-El este Mark Holm. Este catalogat drept cel mai chipes baiat din tot orasul. Toate fetele il plac, pana si femeile batrane zic ca este un Fat-Frumos. Lui Mark nu ii place nici o fata din tot orasul, desi toate si-ar da viata pentru el, spune Samantha.
La auzul vorbelor fetei, Jack scrasni din dinti.






Pe drum, Kiley mi-a povestit mai multe despre familia Kolm. Am aflat ca Mark are patru surori si trei frati. Dupa spusele colegei mele, toti fratii lui erau incredibil de frumosi, chiar perfecti. Un am perfect mi se parea, in trecut, doar un vis frumos pentru fete. Credeam ca fiecare om de pe glob are defecte, mai mari sau mai mici. Am observat ca masina se oprise in fata unei case, care semana in mare parte cu a mea. Luminile erau aprinse pe veranda si la parter, semn ca parintii lui Alex erau acasa. Am intrat in sir indian pe usa, eu fiind ultima. Odata inauntru am vazut ca adultii nu ne bagau in seama.
-Jaca sah, sunt foarte concentrati, ne explica baiatul cu parul precum o flacara in timp ce urca treptele ce scartaiau sub greutatea noastra. Cand ne-am facut comozi in camera lui Alex, el a luat o carte din biblioteca. Camera era vopsita in albastru, tot mobilierul era albastru.
-Acum doua sute de ani in Boston a fost o epidemie unde multi oameni au murit. Stramosii multor familii nu au putut fi salvati. Ciuma continua si dupa zece ani un lucru incredibil a avut loc. Un cowboy numit Zac a venit in oras. Avea pielea alba si ochii precum sangele. Vazand sute de cadavre aruncate pe jos, s-a ingrozit. Pe vremea aceea toate cimitirele erau pline. A bagat toate corpurile neinsufletite intr-o mina abandonata, dar epidemia continua si el isi dorea din ce in ce mai mult sa ii puna capat. Intr-o noapte cu luna plina Zac a actionat. Toata noaptea a mers prin casele oamenilor din Boston si i-a muscat. A doua zi trupul neinsufletit al lui Zac a fost gasit la iesirea din oras, langa padure. Din acea zi epidemia a incetat, dar oamenii erau identici cu pielea alba ca laptele si ochii rosii. Gena aceea s-a transmis pana in ziua de azi, din familie in familie, mi-a explicat Jack.
L-am intrebat de ce ei erau diferiti de restul oamenilor, Kiley mi-a raspuns:
-Familiile noastre s-au mutat aici dupa ce s-a sfarsit ciuma deci nu putem fi afectati decat daca ei ne transforma. Ei, dupa cum le spunem noi, sunt fiinte care traiesc pentru totdeauna fara a imbatrani, nu mor, se hranesc cu sange de animal si nu dorm. Ei sunt, dupa cum le spuneti voi, sunt vampiri. Vampirii ne pot transforma si pe noi, daca dorim, desigur. Eu, Samantha, Alex si Jack eram singurii oameni normali din oras, pana cand ai venit tu, Rose. Noi vrem sa ne pastram natura umana, nu vrem sa fim precum ei.
Dupa cum rostea Kiley cuvantul "ei" mi-am dat seama ca ii dispretuia pe vampiri, un lucru de necrezut.
-Desigur, povestea cu Zac poate fi totodata un mit, o legenda, nimeni nu stie. Nimeni nu stie cum oamenii au devenit vampiri, sunt multe speculatii, imi spuse Alex.
I-am ascultat atenta pe toti, nevenindu-mi sa cred ca vampirii pot exista. Cine ar fi crezut ca o sa locuiesc intr-un oras populat cu vampiri. Seara s-a lasat peste intregul oras, Soarele predandu-i stafeta maretei Luni. M-am hotarat intr-un tarziu sa plec acasa. Am condus BMV-ul meu negru pana in fata casei. Acolo am avut o mare surpriza. In fata casei mele era...

...Probabil gagiul ala bun dupa care suspini tu.
Heh, nice fic, dar, dupa cum ti s-a mai spus, mai ai de lucru la anumite aspecte. Cum ar fi dozajul descroere - naratiune. Si atentie mai mare la redactare!
Bafta in continuare, astept continuarea

asa....sa vedem continuarea

poare -poate
Jaca- joaca

Citat :

Acum doua sute de ani in Boston a fost o epidemie unde multi oameni au murit

-vezi ca "unde" ala se foloseste de obicei in expresii "de la tara"

Citat :

Stramosii multor familii nu au putut fi salvati.

- ce?? daca au murit stramosii, cum de-au fost urmasi? ciudata viata....

Citat :

L-am intrebat de ce ei erau diferiti de restul oamenilor, Kiley mi-a raspuns:

- iar? ca si la Chrono Crusade? lasa lenea si descrie cum trebuie

Citat :

peste intregul oras, Soarele predandu-i stafeta maretei Luni

.- aoleo majusculele alea

asa...descriere ai....desi daca mai vad "accese de lene"....
asa...mi-a placut legenda, dar ai grija sa nu o iei prea mult pe urmele lui Twilight...pana acum majoritatea ideilor sunt de-acolo...incearca sa vii cu ceva mai...original.
Bafta la scris si asteptam next chapter

Heya! Cum am mai spus, povestea este intr-o mare parte scrisa. Nu mai pot sa modific nimic acum. Stiu ca am urmat firul narativ al cartii Twilight, dar va promit ca se va schimba in curand .

Capitolul III Mister aflat



In fata casei mele era un Audi negru al carui motor torcea. Mana mi-a inchetat pe volan si m-am oprit in mijlocul strazii. Corpul imi tremura ca varga, nu puteam sa respir regulat, dafapt am inceput sa ma inec. Am condus pana la garaj, dar n-am bagat masina in garaj pentru ca o distrugeam.






Ma gandeam eu in timp ce coboram din masina. Cand am coborat din vehicul, l-am vazut pe veranda, stand pe un balansoar. M-am indreptat cu pasi marunti catre usa, cautand prin geanta cheile. Cu cat ma apropiam de el, imi era din ce in ce mai frica, inima vroia sa-mi sara din piept. In timp ce urcam treptele simteam cum clipa mortii mele se apropia.
-Buna! Eu sunt Mark Holm! Imi spune baiatul cu o voce calda.




Nu am zis nimic pret de cateva minute. Sigur credea ca sunt o ciudata! Intr-un final l-am salutat, dar defapt am urlat un cuvant. Odata ce am intrat in casa, m-am repezit catre bucatarie, imi trebuia un pahar cu apa rece. Mark m-a urmat in liniste si s-a sprijinit de masa din marmura.
-Ti-am facut ceva? De ce ai venit aici? Am incercat eu sa zic pe un ton normal, dar iti puteai da seama ca eram uimita.
Se holba la mine cateva secunde, dupa care imi raspunse:
-Am vrut sa te cunosc…am auzit ca esti noua in scoala, Rosalinde. Nu mi-ai facut nimic…sunt doar curios sa aflu mai multe despre tine.
I-am spus imediat ca nu ma cheama Rosalinde. Ma enervam foarte tare cand cineva imi pronunta numele gresit. Am respirat adanc si am incercat sa nu lesin. M-am cocotat pe bufetul din lemn si i-am privit chipul, era precum un inger coborat pe Pamant. Vroiam sa ii zic ceva, dar nu puteam sa rostesc nici un cuvant. Intr-un final el m-a rugat sa ii spun povestea mea, parea destul de interesat, pentru un vampir.
-Acum doi ani parintii mei au venit in Boston ca sa amenajeze aceasta casa. Trebuiau sa stea trei saptamani, dupa care sa vina sa ma ia si pe mine. Eu eram incredibil de fericita caci in cateva zile parintii mei vor veni in Franta sa ma ia, locuisem in Paris cu ei. Dar nu au mai venit niciodata. Am gasit pe patul din camera lor din Paris un bilet pe care scria:





I-am citat perfect scrisoarea, fara nici o gresala, o stiam pe dinafara. Mi-am intreptat privirea catre peretele alb pe care era agatata o fotografie. Eram eu, mama si tata. Imi venea sa plang, dar am gasit puterea in mine de a ma opri. Mark continua sa se uite la mine, fiind foarte atent.
-Am luat biletul de avion si am plecat spre Barcelona. Acolo am locuit cu mama lui Lola si cu Lola. In doi ani am invatat engleza, spaniola si franceza la perfectie. Am tinut scai sa stiu engleza pentru ca intr-o buna zi sa merg in Boston. In vacanta de vara care tocmai a trecut, am sunat la politia din Boston pentru a-i intreba de parintii mei. Raspunsul lor a fost:
Raspunsul lor m-a ambitionat si am mai sunat de cateva ori la politie si am realizat ca politistul m-a mintit. Au gasit trupurile lor aproape fara sange si le-au dat foc. Din ziua aceea am continuat sa strang bani pentru a-mi lua biletul de avion catre Boston. In ziua cand am inplinit saisprezece ani am plecat din Barcelona. Mama Lolei m-a rugat sa nu plec, dar vroiam sa vad cine mi-a omorat parintii. Si uite aici ajungem. Nu am aflat nimic de la politisti, doar ca un animal le-a supt sangele.
Mark continua sa ma priveasca, era ganditor. M-a intrebat daca stiu cumva secretul celor din oras si eu am dat din cap in semn afirmativ. Apoi m-a tras din bucatarie catre canapeaua din piele. L-am urmat fara nici un comentariu. Cand ne-am asezat unul langa altul, el imi spuse cu o voce calda, precum un cantec:
-Probabil ca Kiley si prietenii ei ti-au spus legenda despre cowboy-ul Zac, dar probabil au uitat ceva sau nu stiu. Noi vampirii putem bea si sange de om daca nu ne putem controla, dar vampirii abia transformati sunt diferiti. Ei nu se pot abtine sa bea sange de om. S-ar putea ca ei sa-ti fi omorat parintii. Probabil ca nu s-au putut abtine avand in vedere cat de bine mirosi tu…
La auzul vorbelor lui, mi s-a ridicat parul pe maini si mi s-a facut pielea de gaina.





Am vrut sa comentez, dar am renuntat. Eram destul de fericita ca nu era unul dintre tipii fitosi, cu nasul pe sus. M-am ridicat de langa trupul lui bine facut si m-am intreptat catre geam. Picaturi de apa se prelingeau pe sticla si cadeau in neant. Ploaia se asemana cu viata: iti traiesti viata cat timp stropul de apa cade, apoi te prebusesti in intunericul abis. Din nou ploua in Boston, mai avea putin si incepea sa tune si sa fulgere. In timp ce priveam furtuna ce era pe cale sa porneasca, ma gandeam la toate lucrurile pe care le aflasem in acea zi. Daca ma gandeam bine, mi se facuse un somn… Imi doream atat de mult sa ma culc, dar nu puteam, trebuia sa ii tin companie lui Mark. Am cascat o data, de doua ori, de trei ori si de patru ori. Simteam ca o sa adorm pe podea, dar doua maini reci m-au luat in brate si apoi nu am mai simtit nimic. Adormisem. In seara aceea am avut un cosmar ingrozitor: doi vampiri vroiau sa ma omoare, sa imi suga sangele. Cand m-au prins, filmul s-a intrerupt, n-am reusit sa vad finalul. Am deschis somnoroasa ochii, crezand ca sunt pe podea, dar eram in patul meu. Am fost de-a dreptul surprinsa cand am vazut opt oameni stand in camera mea. Unul dintre ei era Mark deci eram total sigura ca ceilalti erau fratii si surorile lui. I-am privit pe rand, erau minunati. Isi cerura pe rand scuze ca m-au trezit, dar ei n-au facut nimic. Mark facu un pas in fata si mi prezenta. Fata cu parul blond si scurt era Anita, sora ei mai mica, Kyla, avea parul precum scoarta copacului. Fata cu parul roscat, Lucy si cea cu parul precum onixul, Lara, erau cele mai mari din familie. Langa ele mai erau trei baieti. Cel cu parul negru ca abanosul, pe nume Jimmy, era mezinul. Baiatul cu parul precum o flacara vie, se numea James si cel cu parul precum spicul de grau se numea Roy. Toti aveau ochii rosii si pielea de alabastru. Erau splendizi. I-am intrebat rapid de ce erau toti acolo si Roy mi-a raspuns:
-O sa vezi…
Apoi Mark m-a aruncat in spatele lui si a sarit pe geam, in strada. La acrobatia lui m-am ingrozit, nu mi se parea normal sa sari pe geam cand ai usa. Eram foarte curioasa ce vroia sa faca familia Holm cu mine.

De altfel, sunt si eu. Un pic absurd cum o fata de 16 ani poate tine o casa de una singura, stiind ca sunt cheltuieli multe (lumina, intretinere, etc), dar povestea e interesanta oricum. Nu ai greseli suparatoare, de niciun fel, asa ca nu am ce sa mai zic. Astept sa vad continuarea. Bafta si spor la treaba!

ai face bine ca nu e prea interesant sa citesc o alta varianta a lui Twilight

inchetat- inghetat

Citat :

Am condus pana la garaj, dar n-am bagat masina in garaj pentru ca o distrugeam.

repetitie, repetitie...

Citat :

I-am spus imediat ca nu ma cheama Rosalinde.

- doamne, de-ai renunta la asta....sugereaza un singur lucru: lene ....si la ficuri e grav
Sa nu vi- sa nu vii
intreptat- indreptat

Citat :

spaniola si franceza la perfectie. Am tinut scai sa stiu engleza

-si ce vorbea? chineza?


altceva n-am mai vazut....pe langa fazele cu lenea, ai mare grija la idei...sincer, o fetita de 14 ani nu prea e lasata de capu ei prin lume...povestea cu limbile straine...n-am inteles nimic...originalitate doar faza cu scrisoarea...vezi sa nu o ia in jos ficul asta
nu prezenta o alta versiune a lui Twilight.....ceva mai multa atentie si vino cu idei noi, originale
spor la scris

Tnx for the comments guys! :*
Am venit cu nextu , sper sa va placa


Capitolul IV Casa familiei Holm



Eram extrem de curioasa la lucrur pe care avea sa-l faca Mark si familia lui. M-a socat destul de mult cand a sarit ca un nebun pe geamul casei cand stia ca exista si o usa la parter, poate vroia sa se dea mare ca nu stiu ce a facut. In fine, am incercat sa tin ochii deschisi caci alerga cu o rapiditate neobisnuita. In mod sigur putea sa depasasca o masina care mergea cu doua sute de kilometri la ora.Inspiram cu greutate si simteam cum imi tremurau mainile. La gestul meu involuntar, am auzit chicotitul lui Mark, parea amuzat. Am inchis ochii si mi-am imaginat ca visam, ca nimic nu era real, dar toate lucrurile confirmau ca traiam realitatea. Altfel nu imi puteam imagina cat de real parea vantul ce-mi biciuia fata. Ploaia nu contenea si imi uda hainele vechi. Credeam ca va dura o eternitate pana cand vom ajunge la locul unde era acea surpriza. M-am uitat putin in spate si i-am vazut pe toti fratii lui Mark in urma lui. Deodata ne-am afundat intr-o padure deasa, pe unde ploaia nu reusea sa patrunda. Am urcat pe un mic delulet si acolo Mark m-a lasat jos. Ma uitam dezmeticita prin jur si am putut vedea un drum asfaltat si cand m-am intors catre padure, am putut vedea intregul oras Boston. Privelistea era fermecatoare, mai aveam putin si ramaneam cu gura cascata. In spatele meu, Mark si Jimmy se apropiau de mine si mi-au pus mana pe umar. Le-am zambit fiecaruia.





Cand m-am intors cu fata la ceilalti opt membri ai familiei, am putut vedea o casa cu trei etaje, foarte moderna. Era vopsita in alb, geamurile erau foarte mari si usa din fata a casei era din sticla. Era o casa total diferita de tot ce am vazut eu pana in acel moment. Nu vazusem o casa mai frumoasa.
-Ce mai stai?! Ai de gand sa stai toata ziua acolo?! Se rasti Anita, rautacioasa.
Am oftat si m-am uitat in ochii ei, emanau numai ura. Cand o vedeai de la departare parea o fata draguta si frumoasa. Mark a oftat si el. James s-a apropiat rapid de Anita sicand a ajuns pe veranda, langa ea , o saruta pe obraz si ii zice ceva ce nu puteai intelege. M-am holbat la ei putin, neintelegand gestul lui James.







Intr-un final am observat ca toate cele saisprezece perechi de ochi ma priveau insistent. Mi-am dat seama ca poate unii dintre ei ma credeau nebuna, asa ca am pornit catre minunata vila. Desi ploaia nu a incetat nici o secunda, dar nici nu se mai simtea. Bine ca purtam geaca mea de ploaie mov caci altfel raceam. In timp ce ne indreptam spre casa am vazut cum Lucy l-a luat de mana pe Jimmy si Roy pe Lara. Cand am vazut-o pe Kyla mergand singura mi-a cazut fisa! Toti copiii din familia Kolm nu erau cei adevarati ai doamnei si domnului Kolm, erau copiii lor adoptivi. Mi-am dat seama ca James o iubea pe Anita, Lara pe Roy si Lucy pe Jimmy. Daca toti cei din familia Kolm erau cuplati si numai Kyla si Mark erau singuri insemna ca ei doi trebuiau sa fie impreuna. Imi displacea ca m-am indragostit de un baiat care trebuia sa fie cu o alta fata. Dar oare logica mea era corecta?
-Tu esti indragostit de Kyla? Adica... Nu stiu cum sa formulez intrebarea...
-Inteleg la ce te referi... Raspunsul meu este nu. Cuplurile din familia noastra sunt facute la intamplare, ei s-au indragosit. Mama si tata nu ne pun sa fim impreuna daca nu ne iubim, desigur, imi explica Mark privind inspre casa.
Odata pe veranda, Jimmy ne-a deschis usa din sticla si a intrat in locuinta zambind fericit. Cand am intrat si eu inauntru am ramas uimita. Lumini multicolore de discoteca se rasfrangeau pe peretii de un alb imaculat, pe podeaua stralucitoare si pe mobilierul scump. Toti aratau superb sub luminile colorate. La intrare era agatat un afis pe care scria:







Eram foarte bucuroasa, dar momentul de bucurie a fost scurt caci pe usa din sticla a intrat....

Scurta continuarea, foarte scurta. Nu s-a progresat mult in poveste, iar singurele dialoguri au fost un pic puerile, adica a fost cam lipsita de tact intrebarea, zau asa
Greseli gramaticale nu am vazut, nici de exprimare, ca si corectitudine si stil de redactare, e bine, chiar foarte bine, dar continuarea, SINCER, mi s-a parut alcatuita in graba si sunt dezamagit ca nu s-a intrat mai bine in poveste. Astept, insa, continuara pe care iti promit ca o voi citi.

Citat :

Eram extrem de curioasa la lucrur

- cu privire la lucrul

"

Citat :

Dar de ce nu foloseste o masina normala cand este un drum? Ii este asa de lene sa conduca o masina? Este mai usor sa conduci o masina decat sa alergi atata timp..."

- masina masina masina

Citat :

Am oftat si m-am uitat in ochii ei, emanau numai ura.

un punct ceva...
sicand - si cand

Citat :

Desi ploaia nu a incetat nici o secunda, dar nici nu se mai simtea.

- vezi can u se intelege nimic aici
Odata pe veranda, Jimmy ne-a deschis- ete...Odata ajunsi pe veranda

asa....greseli ceva mai putine, dar mama draga, originalitate n-ai deloc. Deci absolut deloc. Nici macar o idee venita de la tine. Tu rescrii Twilight, cu alte personaje. Vino cu idei noi, cu situatii neprevazute, nu mai reproduce tot ce citesti in carte ca nu-i asa interesant sa citesc o alta versiune a cartii....ca tot pe-acolo bate.
Spor la scris si vino cu ceva nou

Am citit si eu cele patru capitole ale ficului. Idea este draguta, dar nu este a ta. Imi place exprimarea si actiunea... dar totusi daca nu este original... ma rog, astept modificari, nu o copie a filmului/ cartii in miniatura. Good luck.

Ei bine se vede ca ai citit Amurg. O carte minunata.
Nu spun ca nu te poti inspira de acolo, dar pra multe lucruri sunt ca in carte.

Oricum, Legenda mi-a placut

Hm...Daca ai atat de multe capitole scrise atunci de ce nu le postezi? Pare interesant insa cum nu imi sta in fire sa spun multe de bine o iau cu criticile:
*Incearca sa te axezi pe descriere fiindca naratiune ai and sa scoti gandurile alea si sa continui sa ai putin dialog
*La ce timp povestesti and de cate ori verifici ce scrii? Vad trecut, prezent si viitor ca sa nu mai pomenesc de moduri incurcare, cuvinte sau litere mancate... lista poate continua
*Incearca sa detaliezi fara a intra totusi in amanunte plictisitoare dar sa te opresti asupra lucrurilor. O_O' O sa ma mir daca o sa intelegi ceva
*Unele intamplari sunt mai mult decat SF (exemplu: goana de 200 km/h si depasirea masinilor) and de ce Rose este atat de linistita, bucuroasa etc cand ar trebui sa fie cel putin speriata si rezervata? O_O' Eu m-as fi intrebat daca m-a muscat Mark, ce cauta aia in casa mea, de ce oameni sunt atat de linistiti in prezenta vampirilor, daca toti stiu legenda, ce vrea sa imi faca familia lui Mark (sau cum il cheama) si multe altele
Nu te speria de comentariul meu. E critica constructiva (sau cel piutin doreste sa fie).
Cred ca te voi adauga in lista autorilor mei preferati fiindca ai foarte mult talent.
Abia astept urmatorul capitol and sper sa nu ma inpusti sau sa te superi. Bye! ^_^

Se pare ca mai am timp sa fac si alt ceva in vacanta . Si un copy/paste nu e asa de greu. Multumesc pt commenturi !






"Miros frumos precum un fel de mancare."Ii completam eu in gand.



De aici incepe ca actiunea sa se schimbe . Nu va mai fi la fel ca Twilight .



See ya! !:*

Repetitia cu vazul de la inceput a fost >_>' horror sau camerele si formularea de acolo sau partea de sfarsit cu toti and mai multe bazaconii de genul
Capitolul este mult prea scurt T_T
Actiunea zboara...fa-o sa pluteasca (adica a fost prea rapid)2-3 randuri de descriere in cat ai scris nici nu se simte
Ce-a facut batrunul? Mai bine as intreba cand....O_O' Era o petrecere de welcome pentru ea? O_O' Cum asa? De ce cei patru au oftat si apoi au inceput bataia? etc
Astept urmatorul capitol. Bye! ^_^

Citat :

tur al locuintei ce putea fi numit palat.

- ce putea fi numita
asa....nu mai repet celelalte greseli fiindca le-ai mai avut.
E adevarat ca grabesti actiunea, dar aici lipseste cu desavarsire originalitatea. Nu copia ce vezi la Twilight...mai vino si tu cu ceva nou.
Spor la scris