Povesti pentru suflet si durere

*
Iti mai aduci aminte dragostea noastra?era asa de minunata incat soarele iesea din nori cand ne vedea impreuna.Imi spuneai in fiecare zi cat de mult ma iubesti,cat de fericit esti cand iti petreci timpul cu mine,cat de norocos esti sa ma ai aproape.Pana intr-o zi...Nu ai mai vrut sa ma strangi in brate,sa imi mai atingi buzele,sa ma vezi.Trandafirii daruiti de tine s-au ofilit in clipa in care tu mi-ai spus ca totul a fost in zadar,cuvintele acelea dulci au devenit venin in sufletul meu,privirea ta s-a racit inghetandu-mi inima,sentimentele.Oare ce s-a intamplat cu tine?Sa fie oare vorba de inca o fata?Asta era...ai pe altcineva in viata ta,pe mine m-ai scos din inima ta ca sa ii faci ei loc.Dar oare ea te va putea iubii la fel de mult cum te iubesc eu?De ce ai facut asta?De ce m-ai dat uitarii?Nu ti-au ajuns lacrimile mele?Inima mea sangereaza cand te vede in bratele ei,dragostea mea s-a transformat in ura,ura care mi-a intunecat mintea.Acum cand relatia noastra s-a ternimat oare tu esti fericit?M-ai facut sa sufar iar suferinta mea nu are limite.Oare tu m-ai iubit vreodata cu adevarat sau tot ce imi spuneai erau minciuni menite sa imi otraveasca mintea?Nu mai pot sa imi iau gandul de la acele clipe pentrecute cu tine,noptile in care ne iubeam imi fac din ce in ce mai mult rau.Varsand lacrimi de sange iti spun un ultim cuvant:''ADIO''.


**

Ploua...de o saptamana ploua in continuu...singura....mereu singura,asteptand parca sa intrii din nou pe usa aceea...vaduva neagra parca imi devine prietena pe zi ce trece.Lacrimile mele au secat de atata amar ce port in suflet.Patul unde odata stateam nopti la rand privindu-ti chipul frumos e atat de gol acum.Rochea de mireasa am taiat-o in bucati...prea multa suferinta...trandafirii...frumosii trandafiri pe care adesea mi ofereai s-au inegrit cand m-au vazut departe de tine.Nu imi pot reveni.Nu pot sa mai gandesc logic.Lumina strabate geamul din camera unde ne-am iubit atat de mult.Moartea...suna atat de bine.Dar oare e bine ce fac?Oricum viata mea nu mai are nici un rost fara tine. Fac un pas..inima imi bate ca o nebuna...deschid geamul si ma urc pe toc.Parca iti vad chipul in fata ochilor mei spunandu-mi sa sar.Voi sari...dar te blestem suflet pagan.Azi viata mea se va stinge odata cu dragostea pe care ti-o port.Urmeaza-ma...urmeaza-ma spre moarte.Uite...gradina cu tranfafirii pe care i-am plantat amandoi s-a inergrit.Lacrimile mele au inceput din nou sa curga dar asta nu ma va oprii.Gata...viata mea s-a sfarsit.Cazatura a fost atat de puternica incat sangele curgea neincetat din mine.Imi intorc capul...langa mine esti tu,ma tii de mana.Acum iubirea mea putem fii impreuna pentru totdeauna.Doi trandafiri rosii in gradina innnegrita de amar.

Asa,ma bucur sa vad ca sunt prima care posteaza aici.Imi cer scuze ca nu am postat pana acum,insa rareori ajung pe la aceasta sectiune.

Nu stiu daca ai trait vreodata o dezamagire in iubire sau daca ai avut vreodata inima franta,insa dupa parerea mea ai descris foarte bine sentimentele,trairile si gandurile unei persoane dezamagite de iubit.
E trist si chiar doare ...
Greseli nu ai,intr-un singur loc trebuia sa scrii rochia in loc de rochea,asa ca nu voi insista la acest capitol.Ai niste expresii foarte reusite,care transmit multe.Te exprimi frumos,intr-un limbaj artistic si placut,nu facu greseli gramaticale sau de exprimare(cu exceptia celei mentionate anterior),asa ca te felicit.

Deocamdata cam atat.Nu voi intra in amanunte,insa astept sa vad daca vei mai posta si altceva.

Incep cu criticiile? PErfect injuraturi pm/mess te rog.
Incepem cu titlul, titlul care nu m-a atras decat printr-o oarecare idee geniala de "ce drama de titlu". Ceva mai expresiv cred ca mergea ne?
Ok, inteleg felul si ceea ce doresti tu sa descrii, e profund e dureros asta trebuie sa o spun. Nici macar nu o pot citii caci imi taie respiratia*probleme*. Cu toate acestea, e umpic [mai,mai, mai mult] dus la extrem si pe aici pe udneva isi pierde consistenta, subtanta. Inca ceva:
Ca sa arate bine in pagina se pune cuvant semn de punctuatie, spatiu. Altfel e obositor pentru ochi.
Mai ai de lucru, destul de mult. Pentru ca, toata acesta profunzime a textului tau e contestabila din cauza "Descriiei" sentiemntale, extrem de dulceago-telenovelistica.
Succes in continuare.
Existence

Ingerul meu pazitor,iti mai aduci aminte prima noastra dragoste?Era asa de magic.Inca imi mai amintesc sentimentul acela straniu pe care il simteam cand te priveam in ochii tai negrii ca abisul,inca mai pot auzi glasul tau dulce.Cand ma tineai in brate simteam cum imi cresc aripi,aripi de inger.Simteam cum pot zbura in vazduh cand erai langa mine.Credeam ca nimeni nu va strica tot ce am cladit noi doi impreuna dar m-am inselat.Moartea a inetrvenit intre noi luandu-mi tot ce aveam mai scump pe lumea asta.Aripile mele s-au rupt cand inima ta a incetat sa mai bata,cand ochii tai nu au mai avut puterea sa se deschida ca sa imi vada chipul senin,zambetul suav,cand gura ta nu a mai putut sa rosteasca cuvantul care imi umplea lumea cu raze de soare.Mana ta rece mi-a inghetat lacrimile insengerate de durerea pierderii tale.Ingerul meu drag,itit mai amintesti cat de frumos era soarele cand stateam inpreuna intinsi pe iarba moale si ne uitam la el cum ne zambea,iti mai amintesti noptile cu luna plina cand ne impartaseam dragostea unuia altuia,iti mai amintesti steaua cazatoare ce ne-a implinit dorinta de a fii impreuna?A cazut si aseara indeplinindu-mi inca o data dorinta de afii cu tine.Ingerul meu drag,ai grija de tine si de lumea noastra.In curand voi venii la tine si vom fii din nou impreuna,imbratisati de aura bucuriei.Dar pana atunci ai putina rabdare.Otrava isi face efectul imediat.Ingerul meu drag,parca te vad langa mine.Oare esti chiar tu?







De cand ai plecat nu mai sunt la fel..simt cum ma ofilesc ca petalele rosii ale unui trandafir,simt cum sufletul mi-e atat de gol.Privirea-mi odata plina de viata este acum goala si cauta peste tot ochi-ti blanzi.Nu mai suport linistea ce ma inconjoara.Pielea mea tanjeste dupa atingerile tale fine.Lacrimile mele sau uscat de cand tu nu le-ai mai putut sterge.Ma doare sufletul sa stiu ca un inger ca tine sufera acolo iar un demon ca mine este lipsit de griji.Noptile imi par atat de lungi decand tu nu mai le umplii cu sopatele tale de amor,cu saruturile tale pline de dulceata.Dar cat mai pot indura aceasta nefasta despartire,cate nopti mai pot petrece langa geam asteptandu-te sa vi si cate suspine mai pot strabate camera unde ne-am iubit noi ?Fiecare cuvant ,fiecare sopata spusa de tine atunci imi strabate mintea otravindu-mi si mai mult sufletul plin de amarul despartirii

Well. S-ar putea sa te superi pe mine, dar: ai foarte multe greseli de redactare si de exprimare, cel putin in ultimul post. Mai multa atentie cand postezi, pentru ca altfel oamenii o sa creada ca nu stii sa vorbesti, in timp ce tu doar te-ai grabit. Pe de alta parte, e aceeasi idee spusa de 4 ori. Deja al 4-lea "one shot" mi se parea o combinatie intre primele 3 ca si continut. Mai schimba un pic tema, mai diversifica. Tot iubit, tot trandafiri, tot murit...
Nu te supara, dar astea sunt sfaturile mele. Bafta in continuare si voi reveni sa citesc ce mai scrii!

inetrvenit- intervenit
altceva n-am mai vazut....povestea seamana foarte mult cu celalalt fic, acelasi mod de descriere...actiunea nu-i mai deloc, dar asta nu-i o greseala.
scrii foarte bine, bravo