Don't leave me

Un capitol mai scurt. Enjoy si astept comment-uri ^^.



Umbre din cer pana in pamant cad pe sol, acoperindu-l cu ceva alb, sclipitor si rece. Fulgi cad domol din imensii si neterminatii nori gri si negrii. Zapada patrunde peste tot. Zgarie-norul "INK Kuizumi Industries", cea mai mare cladire din Niwako, cel mai aglomerat oras. Un tip statea pe acoperisul cladirii, privind in sus la actiunea fulgilor care dansau in vijelia densa. Par albastru, ochi galbeni, bandana pe un ochi, blugi taiati si jerpeliti, bluzon negru, stil rapp. Mereu, la ora 24:00, individul pasea scarile zgarie-norului catre acoperis pentru a studia privelistea ce cuprindea tot orasul. De data asta se uita in sus. Parul ii juca prin vant cu omatul... un ger ce crapa pietrele. Vijelia iti usuca buzele pana la ultima crapatura. Tipul nu parea foarte fericit. Arata mai mult a ceva gol, obosit, molesit... parca deabea se tinea pe picioare, simtind cum totul se invarte in jurul lui. Cum poate rezista la temperatura aia, imbracat asa subtire... parea ca niste ganduri il macina, iar zapada se impletea prin mintea lui. Valuri imense de zapada cadeau din cer. Se gandeste la ceva de genul "ce am facut?". Baiatul invata la cea mai buna scoala din Niwako. Pacat ca o ura. Se tot gandea la tipa zambitoare si mereu sociabila din ultima banca de la perete. Dar parca mintea ii zbura la altceva, la regrete. Doua ganduri se agata, formand un nod strans. Se poate sa te gandesti la doua lucruri in acelasi timp, mai ales pe vremea aia criminala? Parca nici nu ar simti frigul. Baiatul isi ridica privirea incruntata, cu ochii sclipindu-i. Isi lasa capul in jos si coboara cu liftul angajatilor pana la parter. Cladirea este incuiata la ora asta, dar tipul a intrat pe geamul micut din spatele gunoaielor. Si tot pe acolo a iesit. Isi arunca pasii pe trotuarul inghetat. Merge parca furios spre o directie intunecata. Trece pe sub podul pe care trec trenurile si parca intra intr-un alt cartier, cu case blocuri nu foarte inalte. E o atmosfera mai linistita, cu toate luminile stinse, doar cateva becuri care stau sa se aprinda. In aproximativ cinci minute urca niste scari care par sa nu se mai termine apoi intra intr-un casa cu doua etaje, aflata pe colt, cu o priveliste superba. Baiatul isi da gluga jos din cap, se scutura pe par, isi sterge incaltamintea pe covorasul mic pe care scrie un "welcome" cald si intra incaltat in casa, azvarlind covorasul cu piciorul stang care dadea sa paseasca pragul. Covorul zboara vreo patru metri si se scufunda in zapada pufoasa. Baiatul tranteste usa ca si cum ar vrea sa o scoata din balamale, intra cu o privire de dement in casa calda si trece pe langa o fata tanara, mai mica cu un an decat el. Era imbaracata in chiloti si un tricou gri, larg. Fata se uita curioasa la baiatul ce s-a asezat pe scaun, sprijinindu-si capul in mana bandajata din palma pana la umar. "Sper ca nu s-a batut iar... Keita... de ce trebuie sa intrii mereu in belele dintr-astea?" Isi spuse fata in gand, cu privirea goala, lasandu-si capul in jos. Bataile de la scoala sunt un hobby pentru el. Cand o sa se invete minte?

"-Yuuz!" Striga acesta plictisit si morocanos, incolacindu-si mainile. "Ce ai facut de mancare?"
"-Mai intai spune-mi pe unde umbli de doua zile?! De atata timp nu ai venit acasa, ce dr*cu' ai facut si unde ai fost? Uiti ca ai si tu o casa?" Spuse fata cu o voce ridicata si cu pumnii in masa. Se vede ca avea niste sentimente aprinse pentru baiat. Bunica baiatului a gasit-o pe Yuuz intr-o cutie la marginea drumului cand avea numai o luna si cateva zile. De atunci ei traiesc impreuna. Baiatul a venit in casa bunicii de cand avea sase ani. De cand bunica a murit, cei doi au continuat sa locuiasca impreuna si sa imparta cheltuielile.
"-Ce-ti pasa tie pe unde am umblat?" Replica acesta plictisit si deloc afectat de temperametul fetei pana peste cap de ingrijorata.
"-Vrei, te rog, sa incetezi cu comportamentul asta de baiat rebel? Ma aduci la disperare... acum o luna ai lipsit mai mult de o saptamana, acum cateva zile habar nu am pe unde ai fost si acum ai zabovit cine stie pe unde! Mai exasperat, nu mai stiu ce sa mai fac cu tine, ce sa-ti mai zic!"
"-Nu te mai comporta ca si cum ai fii mama mea, pentru ca nu tine!" Spuse acesta ridicandu-se de la masa nervos, amintindu-si de ceva tragic petrecut acum mult timp.

Fata ramane cu un gust amar pe suflet si se uita cum baiatul pleaca furios, cu o privire demonica. Intotdeauna a fost asa...

E interesant fic-ul, e pe gustul meu, cu multa drama si viata grea, cu tip depresiv, tot ce trebuie. Dar ai cateva greseli de redactare suparatoare. Plus ca scrii prea putin si ai o mica problema cu exprimarile. Adica dialogurile suna un pic rigide, nenatural. In rest, e OK, continua si voi tece pe aici sa citesc continuarea. Bafta!

Ma bucur ca iti place fic-ul. In general fac capitole foarte lungi... uneori, trebuie sa recunosc, ca nu sunt prea atenta, sau vad greseala si trec peste ea. Cat despre dialoguri, nu mi-a venit mai nimic in minte, nu mai am inspiratie acum. Voi termina imediat si celalalt capitol.

n-am mai citit de mult nascociri de-ale tale

individul pasea scarile- pasea pe scarile -suna mai bine

Citat :

Vijelia iti usuca buzele

- iti usca era mai bine, ca ai cam zapacit timpurile
deabea- de-abia.....

Citat :

zapada se impletea prin mintea lui. Valuri imense de zapada cadeau din cer.

- miroase a repetitie aci
Pacat ca o ura.- cunoastem fenomenu
cu case blocuri nu foarte inalte- ori case ori blocuri
intr-un casa- intr-o....of of genu asta....
imbaracata- imbracata

asa...continuand:
sa intrii - sa intri
dr*cu- hai zi cum trebuie ca in ficuri e permis....dar nu injuraturi de-alea colorate...
si cu pumnii in masa- cam ciudat.....masa e materie solida nu?

Citat :

avea niste sentimente aprinse pentru baiat. Bunica baiatului

-ete....repetiei clara

Citat :

acum cateva zile habar nu am pe unde ai fost

- aci n-am priceput o iota


scrii bine, dar cand faci greseli....le faci simtite cum trebuie....In ansamblu mi-a placut povestea. Idei interesante, situatia celor doi siliti sa se descurce singuri interesanta....Descriere ai,....poate camera aia putin prezentata....In rest e bine.
Bravo si spor la scris

Arigato Lina pentru comm... stiu ca sunt ametita, nici capitolul asta nu este prea stralucit, but anyway, capitolul 2... cam ciudat la final, dar ma rog, voila:



Intotdeauna a fost asa... pustiu in sufletul pustiului. Asta dupa varsta de sase ani. La varsta aceea frageda a suferit un soc si a ramas marcat pana acum. Parintii lui au murit in fata ochilor lui, calcati de un tir de transporta bulion. Cei doi au fost zdrobiti, totul imprastiindu-se si umpland soseaua de bulion si sange... parca s-ar fii intamplat asta ieri...

"-Keita... grabeste-te sa traversezi, lasa cainele ala in pace!" Striga mama catre baiatul de pe trotuar care se juca cu un catelus alb. "-Keita!!!" Si pasind pe zebra, cei doi simteau cum trupul li se rupe... iar baiatul cum inima i se depica din trup. Acum, baiatul de 17 ani proaspat impliniti, cu un suflet rece si dur.

Yuuz isi lasa privirea in jos si se gandeste la toate clipele petrecute cu pustiul rebel. Ninsoarea de afara o indeamna sa se imbrace cu ceva... macar sa-si i-a niste pantaloni. Fata urca scarile si trece prin fata camerei lui Keita. Acesta avea usa crapata. Fata crapa usa si intra discret. Keita isi intoarce capul si se uita la picioarele fetei.

"-Keita... ce faci in intuneric? Nu-mi zice ca iar te uiti pe geam si privesti zapada de afara..."
"-Yuuz... de cate ori sa-ti mai zic? Nu mai intra in camera mea si nu ma mai intreba ceva la care stii raspunsul. Uneori esti atat de sacaietoare."
"-Poate daca ti-ai face curat mai des nu as mai intra deloc in camera ta! Nu vezi ce dezordine e? Ce-s cu blugii aia aruncati pe PC? Sau cu pachetul de tigari si scrum pe pervazul geamului?"

Fata pleaca trantind usa, suparata. Intra in camera ei. Isi incuie usa si se sprijina de ea. Isi lasa iar privirea in jos. Cand erau mai mici se intelegeau mai bine... acum totul este dureros. Muzica se aude din cealalta camera... era melodia preferata a fetei: "Seal - Kiss from a rose". Este o melodie asa de placuta si linistitoare. Ii aduce aminte de multe lucruri. Si pe ochi i se pune o ceata, iar picaturi amare curg neincetat...prima oara cand a venit in casa asta, bunica ii povestea adesea de Keita. Totusi... ea niciodata nu a inteles de ce bunica il striga Zakuto. Aceste doua nume intotdeauna ii faceau inima sa ii tresare. O durea cand se gandea la clipele petrecute impreuna, cand plecau la munte si se jucau in zapada, desi Keita inca isi mai amintea foarte bine de accident. Totusi fata il facea mereu sa rada. Dar acum... e ca o stana de piatra. Intotdeauna a vazut un gol imens in ochii acestuia, ca si in suflet. Dar se gandeste... ca daca parintii lui nu mureau, nu il mai intalnea... oricum... intotdeauna a amestecat sentimentele fratesti cu altele mai mari. Nu s-a intamplat nimic intre cei doi, doar odata, un mic acceident, cand fata a alunecat pe scari, iar Keita a prins-o, cazand amandoi pe scarile extrem de mari. Isi aminteste si acum. Doua saptamani a stat in spital... putea sa moara, dar a fost o persoana langa ea care ar fii vrut sa moara odata cu ea.
Baiatul statea plictisit in fata calculatorului. Incerca sa gaseasca ceva interesant pe net... dar totul era asa de "nasol". Isi rdica mainile si se intinde mai bine ca o pisica. Este ora 1:46. Simte cum plictiseala pluteste in aer. Ochii parca i se inchid, dar nu se poate aseza in patul ala asa de dezordonat, plin de haine si discuri cu muzica rock si filme de groaza... azvarlite pe ici pe colo.
Se uita un pic la patul deranjat, si pleaca trantind usa. Yuuz statea in pat intinsa, dar neschimbata. Avea pe ea tricoul gri al lui Keita. Mirosea a after-shave... ii era larg de ea si lung pana la fund. Baiatul se duce pana la baie si isi da bluzonul jos, dar isi lasa blugii zdrenuiti pe el. Intra in camera fetei si se tranteste in pat, pe spate.

"-Keita?" Tresare fata speriata. "-Ce mai speriat... de ce nu esti in camera ta?"
"-Pentru ca sunt in camera ta." Spuse acesta cu capul in perna, morocanos.
"-Si ce faci in camera mea?"
"-Stau in pat."

Yuuz tace pentru cateva clipe. Nu s-a mai intamplat ca baiatul sa doarma in pat la ea. S-au sa dea buzna asa peste ea. Simtea cum se apropie de el din ce in ce mai mult.

"-Keita-san..." Spuse fata ridicandu-se un pic si sprijinandu-se in coate pe perna.
"-Ce?" Aproape adormit.
"-Stii... ma gandeam... noi cat timp o sa mai locuim impreuna? Nu ca as vrea sa bat apropouri... doar te intreb asa, ca fapt divers."
"-Crezi ca imi pasa? Cu tine sau fara tine, tot aia e. Daca ai de gand sa te muti cu prietenul tau, n-ai decat, poti sa faci si bors."
"-Baka, am zis ca nu vreau sa bat apropouri!" Zise aceasta dandu-i cu perna in cap. "Si... n-am prieten." Lasandu-si capul in jos si intristandu-se, parul atarnandu-i pe langa umeri.

Keita isi da perna jos de pe cap si priveste fata timp de cinci secunde aproape mirat.

"-N-ai avut pana acum niciun iubit?" Mirat.
"-Nu, si nu cred ca este cazul sa razi..." Spuse aceasta cu lacrimi in ochi. "-Am incercat sa ma ocup mai mult de casa si de tine... nu am avut timp decat de cursuri si casa... un iubit nu prea intra in planurile mele. Plus ca mi se pare si o pierdere de timp, iar prieten si iubit nu-i tot aia." Spunand ultimele cuvinte cu jumatate de gura. "-Stiu ca tu ai avut multe... dar am vazut ca stai cu mai multe in acelasi timp... si cand te saturi de una, o iei pe cealalta. Si asa am crezut ca sunt toti baietii. Doar privindu-te pe tine imi dadeam seama ca a avea un iubit nu iti aduce decat suferinta si dezamagiri. Nu vreau sa ajung ca celelalte prietene ale tale."
"-Gresit. Nu am gasit nici-o fata care sa fie pe gustul meu... si nu este chiar o pierdere de vreme. A fii cu cineva nu inseamna a-ti bate joc sau a umple timpul gol. Dar daca nu ai avut pe nimeni pana acum nu ai cum sa intelegi... si deci... inseamna ca esti virgina." Spuse acesta mai in ras.
"-Baka, am doar 16 ani! Si scuza-ma... eu nu mi-am inceput viata sexuala la 11 ani, cum ai facut-o tu cu Mizaki." Razand.

Baiatul isi baga capul in perna si incearca sa ignore chicotele fetei, incepand sa creada ca a fost o prostie sa se bage in discutia ei stupida. Fata se intide si pune capul pe perna.

"Eu nu am nevoie de un iubit... de ce mi-ar trebui mie unul dintr-astia? Dar trebuie sa recunosc ca sunt curioasa cum e... sa faci acele lucruri cu un iubit. Dar totusi poate ca Keita are dreptate. Niciodata nu am crezut ca ma voi gandi la asta. Baiatul asta intotdeauna imi da de banuit. As vrea sa nu mai fie asa de rautacios si egoist. Dar pana la urma, cu ce m-ar ajuta pe mine un prieten... sau un iubit? Ah, ce idioata sunt sa ma gandesc la toate astea..."

Gandind toate astea aproape cu voce tare si ochii deschisi, se fustreaza si se intoarce pe partea cealalta, fata-n fata cu Keita, care statea cu aproape tot capu scufundat in perna, si cu ochiul pe jumatate deschis, privid firul de par alb al fetei. Yuuz se rusineaza si inchide ochii. Keita ii pune mana pe frunte, ridicandu-i bretonul.

"-Ce?" Deschizand ochii si rosiindu-se.
"-Ai febra?"
"-Ce? Nu... nu. Ti se pare tie! Hehe..." Terminand propozitia cu un chicotit ironic.

Baiatul isi retrage mana si isi inveleste umerii goi. Toata lenjeria mirosea a flori de cires... si viziunea i se i-a dupa ce vede maneca tricoului gri al lui pe fata.

"-Ala e cumva tricoul meu?" Cu jumatate de gura.
"-Uhmm... da." Rosiind toata.
"-Si ce cauta pe tine? Stii cat l-am cautat? Ti-am zis sa nu-ti mai bagi nasul in lucrurile mele... dar trebuie sa recunosc si sa iti zic ca iti face sanii mari."
"-Perversule!"

Keita isi indoaie piciorul, iar genunchiul lui ajunge exact intre picioarele fetei... si fiind doar in chiloti, i-a simtit pielea goala imediat prin blugii aceia taiati.

"-Huh, draguti chiloti."
"-Keita, devii din ce in ce mai nesimtit! Acum i-ati piciorul!" Spuse fata excitata toata.
"-Aa... esti amuzanta uneori." Pentru prima data in patru ani baiatul incepe a rade din nou, cu zambetul acela dragut pe fata. Fericirea lui era o veste buna pentru biata fata care statea incolacita toata, incercand sa inlature piciorul dintre partile ei intime.

Si totusi... inca un zambet... inca o amintire urata. Fata aia zambitore ii aducea aminte de piticul de sase ani care plangea in baie dupa usa, strigand intr-una dupa ceva pierdut. Isi aduce aminte parca ar fii fost ieri... lacrimile alea mari ii curgeau fara incetare... pana venea ea si il facea sa rada, uitand de ceva urat. Intr-o lume perfecta nu s-ar intampla asta, dar chestia este ca nu exista lume perfecta. Acum nici nu-si mai aduce aminte de chipurile care i-au purtat de grija pana la sase ani... de-abia mai tine minte ce-a mancat ieri. Nici nu ar mai vrea sa-si bata capul cu asta. Ce nu mai este, nu mai este. Ochii i se inchid si aluneca intr-un spatiu intunecat si linistit.

"-Yuuz... Yuuz... lasa-ma! Unde te-ai ascuns? Nu este deloc amuzant! Nu mai vreau sa ma mai joc... Yuuz !".

Sa te gandesti in trecut la anumite jocuri de cand erati mici este coplesitor, stiind ca acum nu mai poti sa te bucuri de ele. I-ai spune constiintei tale sa taca, dar nu vrea, face numai ceea ce vrea ea... Le-ai spune amintirilor tale sa de-a un simplu "delete" si sa se stearga instantaneu, fiind trimise la "recycle bin". Dar viata nu este ca un PC si nici nu-i poti spune tu ce sa faca. Uneori simti totusi nevoia sa intorci roata, sa readuci trecutul cu tine, nestiind ca tu urmezi calea viitorului in prezent. O amestecatura de timpuri si amintiri te indeamna uneori la nebunie... si parca ai vrea iarasi sa te inchizi in baie sa plangi, dar esti prea mare pentru asta... asa ca te inchizi in tine si tii toate astea in sufletul tau pana ceva o sa bubuie. Lacul deja a secat ca sa mai poti varsa lacrimi...
Keita nu si-a deschis sufletul nimanui... dar se gandeste uneori la ce are de facut si la ceea ce a facut. Cateodata innebuneste de atatea ganduri...
Uraste iarna... si totusi o admira ca nimeni altcineva. Cateodata este ciudat... dar ciudatul inseamna deosebit, special. Uneori cade in depresii asa de mari incat lipseste de acasa saptamani si sta pe acoperisul companiei "INK Kuizumi Industries" sau foarte simplu pe acoperisul scolii, care nu este foarte inalt, dar linistit. Cand este prea fustrat se bate pana ajunge in spital, dar nu se lasa pana nu da cu ceilalti de perete. Este un bataus bun. De aceea cei mai multi dintre smecherii scolii se tem de el, deoarece deja le-a facut jocul. Majoritatea fetelor mor dupa el, dar niciuna nu-i buna pentru el.
Cateodata...

[Edit]: Aa... si pozele personajelor... sunt GFX_uri facute de mine^^', nu prea reusite, but, anyway:

Keita/ Zakuto

Spoiler:

Yuuz

Spoiler:

Un post bun, un capitol frumos. Se mai lamuresc multe lucruri, povestea este cu adevarat interesanta, sincer, dar ai inca probleme la redactare. In primele cateva randuri am vazut greseli urate de gramatica sau exprimare, dar astea se rezolva cu exercitiu. Nu te descurajez, pentru ca sincer povestea e pe gustul meu, dar astept sa vad progrese si la metoda de scriere. OK? Multa bafta si astept continuarea.

Merci pentru comment, ma bucur ca iti place si ca este o poveste pe gustul tau... dar ai putea te rog sa-mi spui in ce parte am gresit mai exact? Adica vreau sa zic ca nu ma supar daca imi arati exact cuvantul/ propozitia/ fraza. Asa m-as lamuri si eu mai bine... oricum... fac ficuri de cativa ani buni si intotdeauna incerc sa nu fac mari greseli... anyway, urmatorul capitol va veni curand^^.

Citat :

Intotdeauna a fost asa... pustiu in sufletul pustiului. Asta dupa varsta de sase ani.

Intotdeaua sau dupa sase ani? Asta e greseala de exprimare, eu inteleg ce voiai sa zici, dar unii poate nu.

Citat :

tir de transporta bulion

ce* Greseala de tastare.

Citat :

Cei doi au fost zdrobiti, totul imprastiindu-se si umpland soseaua de bulion si sange...

Foarte primara propozitia asta. Ce zici asa? Cei doi au fost zdrobiti de tir-ul al carui continut se imprastie, umpland soseaua de bulion si sange. "totul" sugereaza lene si lipsa de imaginatie in materie de alegerea cuvintelor.

Citat :

Si pasind pe zebra, cei doi simteau cum trupul li se rupe... iar baiatul cum inima i se depica din trup. Acum, baiatul de 17 ani proaspat impliniti, cu un suflet rece si dur.

pe langa despica, exprimarea in prima propozitie e defectuoasa rau. Nu poti simti cum ti se rupe trupul. Odata rupt, nu mai simt nimic. Iar de rupt lent, sa ai timp sa simti, nu prea se aplica in cazul unui tir. In ultima fraza nu exista verb!


Astea sunt doar cateva exemple, daca stau sa puric tot post-ul cred ca ma apuca seara, dar daca ma baga in echipa de critici (unde cu asta o sa ma ocup) promit ca iti critic tie primul fic

Mda... acum imi vad si eu majoritatea greselilor. Mai am de invatat, stiu.
Arigato.

Hey Alina, ma bucur ca in sfarsit am ocazia sa-ti citesc si eu un fic! :*
So, let's start:

Voi comenta putin din primul capitol, pentru ca deja a cam spus Lina greselile.

A fost o repetitie pe undeva, care sincer nu prea mi-a placut:
"zapada se impletea prin mintea lui. Valuri imense de zapada cadeau din cer" Incearca ceva de genul: zapada se impletea prin mintea lui, iar valuri imense de omat cadeau din cer.

Ai propozitii enervant de scurte... cum ar fi:
"Baiatul invata la cea mai buna scoala din Niwako. Pacat ca o ura. " Ar fi mai bine asa: "Baiatul invata la cea mai buna scoala din Niwako, dar pacat ca o ura.
Si mai ai cateva propozitii scurte, incearca sa eviti sa faci asta. Nu mai stau sa le enumar...

Isi arunca pasii pe trotuarul inghetat. -> unu la mana, propozitia e cam scurta si faza cu "isi arunca pasii" , men, nu suna prea bine @________@ . Cum sa iti arunci pasii pe trotoar? Hey, nu prea imi suna bine. Mabye: Incepu a pasi pe trotoarul inghetat. Sau: Incepu a merge pe trotoarul inghetat...Si mai sunt o groaza de moduri, dar ce ai spus tu m-a lasat asa : O.O

"apoi intra intr-un casa cu doua etaje" -> Ce, ce, ce, ce?! Chiar intra intr-un casa? Poate: " apoi intra intr-o casa cu doua etaje"

"Spuse fata cu o voce ridicata si cu pumnii in masa." -> Cu pumnii in masa? Nu am mai auzit asa ceva... Poate: Spuse fata cu o voce ridica si dand cu pumnii in masa.

Si mai ai ceva greseli, sa sti. Nu le-am spus pe toate, pentru ca unele au fost enumerate si de Lina. Ai avut niste repetitii care pur si simplu ma sacaie. Si inca ceva, ai niste propozitii prin primul capitol care sunt cam scurte, incearca sa le faci putin mai lungi de acum inainte ^ ^ .
In rest, ai descris frumos, ai o exprimare draguta, deci imi place! E un fic bun, care-mi place mult asa ca voi continua sa-l citesc, promit!

Acum, capitolul doi:

Asta dupa varsta de sase ani. La varsta aceea -> asta clar e repetitie si nu suna prea bine! Ar merge asa: Asta dupa ce a implinit sase ani. La varsta aceea...

"Si pasind pe zebra, cei doi simteau cum trupul li se rupe... iar baiatul/b] cum inima i se depica din trup. Acum, [b]baiatul de 17 ani proaspat impliniti " -> o alta repetitie... Mult mai corect este asa: "Si pasind pe zebra, cei doi simteau cum trupul li se rupe...iar baiatul cum inima i se depica din trup. Acum, acesta avea 17 ani impliniti..

Si o greseala de tastare pe aici: depica-despica

Acesta avea usa crapata. Fata crapa usa si intra discret -> Ficul tau are cam multe repetitii si asta nu-mi place, incearca sa le eviti >____________<


. Si pe ochi i se pune o ceata, iar picaturi amare curg neincetat...prima oara cand a venit in casa asta, bunica ii povestea adesea de Keita. Incearca asta: Si pe ochi i se pune o ceata, iar picaturi amare curg neincetat. Prima oara cand a venit in casa asta, bunica ii povestea adesea de Keita.
Cam multe "..." care sunt uneori enervante ^ ^"

"cand fata a alunecat pe scari, iar Keita a prins-o, cazand amandoi pe scarile extrem de mari. -> Of, of, of... ce ma fac eu cu tine? Ai repetitii peste repetitii >_________<

"Doua saptamani a stat in spital... putea sa moara, dar a fost o persoana langa ea care ar fii vrut sa moara odata cu ea. " -> Wow, asta chiar mi-a placut cum ai zis-o, m'a impresionat! *yaaaay*

"ii era larg de ea si lung pana la fund. " -> Poate: Ii era larg pe ea si lung pana la fund" . Ops, greseala de tastare! : p

"S-au sa dea buzna asa peste ea." -> Again, o alta greseala. Aici nu se scrie "s-au", ci "sau"! >.<'


"-Ce?" Aproape adormit. -> Nu prea imi place cum suna, merge mai bine asa: "-Ce? Spuse baiatul aproape adormit"


"-N-ai avut pana acum niciun iubit" Mirat." Aceasi greseala... la sfarsit trebuia sa spui: "Zise el mirat" or something like that xD.

"-Baka, am doar 16 ani! Si scuza-ma... eu nu mi-am inceput viata sexuala la 11 ani, cum ai facut-o tu cu Mizaki. Razand." -> Iarasi greseala aia?! Ma omori! Era mult mai bine daca puneai si tu la sfrasit ceva de genu "Spuse razand"

" Ah, ce idioata sunt sa ma gandesc la toate astea..."

Gandind toate astea aproape cu voce tare si ochii deschisi" -> Suna a repetitie... nu-mi place ce vad! Ai cam multe repetitii sa sti >.<


"-Ce? Deschizand ochii si rosiindu-se." Mabye: "-Ce? Intreba, deschizand ochii si rosiindu-se. Ai facut greseala asta de mai multe ori, fi mai atenta.

"-Ala e cumva tricoul meu?" Cu jumatate de gura. -> MA OMORI! iarasi greseala asta? Imi vine sa te decapitez, lasa ca o pun pe Lina sa faca asta *mwahaha* . Corect este: "-Ala e cumva tricoul meu? Intreba cu jumatate de gura".
"-Uhmm... da." Rosiind toata. -> Aceeasi greseala... aceeasi greseala peste tot! ><" Mabye: "-Uhmm.. da. Raspunse ea rosind toata".


"-Keita, devii din ce in ce mai nesimtit! Acum i-ati piciorul!" Spuse fata excitata toata. -> Aoleu, ce se mai excita dansa! Si pana acum cateva minute zicea ca ei nu-i trebuie iubit =))

" Isi aduce aminte parca ar fii fost ieri... " -> Again, greseala. Uite asa e corect: Isi aduce aminte de parca ar fi fost ieri.

fustrat - frustrat [greseala de tastare, incearca sa fi mai atenta ^.~]

"Majoritatea fetelor mor dupa el, dar niciuna nu-i buna pentru el. " -> Iarasi repetitie! Meriti bataita mey. Incearca: "Majoritatea fetelor mor dupa el, dar niciuna nu i se pare buna."

Si cam astea au fost greselile tale...
Sincer, ai avut cat multe, mai ales repetitii. Incearca sa numai folosesti asa multe "..." , sunt cam enervanta :-? .
Asa, lasand la o parte greselile, mi-a placut cum ai descris, capitolul doi este mai reusit, mai profund. Mi-ar fi placut sa descri mai mult moartea parintilor lui Keita.
Mi-a placut si cand baiatul s-a dat la Yuuz, foarte tare faza! :>
Presimt ca se vor indragosti, dar asta ramane de vazut ^.~ .Astept urmatorul capitol cu sufletul la gura si incearca sa fi mai atenta, ai cam multe greseli, asta probabil pentru ca te-ai grabit sa scri.
Citeste ficul de mai multe ori si corecteaza-l, stiu ca e plictisitor sa faci asta, dar merita! Si apropo, mi-au placut foarte-foarte mult cum arata Yuuz! Si Keita e dragut, dar in poza cu el este defapt Agito/Akito din Air Gear ^.~
Cam atata am avut de zis. Adieu si sa pui mai repede nextu'!

Wow cate greseli, ma spanzur O.O... o sa incerc sa citesc si a doua oara fic-ul pe care il scriu dar este asa de boringggg T.T... si cat despre GFX-uri, mie una nu-mi plac deloc... si acum scuza-ma, ma duc sa ma dau cu capul de pereti, am greseli imense...

Nu trebuie sa faci asa ceva.
Hei, astea sunt doar niste greseli facute, probabil, din neatentie.
Trebuie doar sa-ti corectezi ficul de mai multe ori si totul va fi ok! Incearca sa fac asa de acum in colo. Astept urmatorul capitol cat mai repede, bye~bye!

Arigato Topy, uramtorul capitol, cam scurt:



Cateodata... il apuca melancolia. Parca ar fii mort. Nu vorbeste, nu gandeste, nu mananca, nu iese din camera lui. Unele sentimente nu pot fi descrise, nici nu iti vine sa crezi ca le capeti.
Baiatul isi privea "sora" mai mica cum dormea, ca un ingeras pe un nor pufos si mare. O suvita de par ii atarna grandios de pe frunte, coborand pe obrazul drept. Keita privea nedumerit si vedea pe chipul acesteia o alta persoana... parca nu mai era aceeiasi fata pe care o stia de 16 ani. Ii simtea rasuflarea in piept, ea fiind cu capul mai inclinat, stand ghemotocita. Dormea asa de linistita... si ca niciodata, aceasta ii trezeste amintiri demult uitate despre raposata sa mama. Parca simte cum ii ciufulea parul cu o mana, iar el se ducea grabit la baie sa-si aseze frezura. Dar nu mai simte acelasi sentiment, nu mai este la fel ca atunci.

"-Keita, sa nu uiti de geanta, prajituri, pachet si lapte, in special de lapte! Nu uita ca tu nu prea ai mult fier si calciu... nu as vrea ca puiul meu sa pateasca ceva.
-Mama! Am sase ani, stiu si eu ce sa fac... iar tu stii ca eu urasc laptele. Si nu-mi mai zice puiule, ceilalti vor rade de mine!"

Aducandu-si aminte de aceste vorbe si de rasul suav al mamei, o strange pe Yuuz de abdomen si o trage spre el, strangand-o cu putere la piept. Isi scufunda mainile prin parul ei si inchide ochii, blocand o oarecare alta cale spre amintiri care acum sunt urate, iar mintea ii zboara cu aripi imense pe un taram adormit.
De obicei noaptea nu trece asa de usor... mai ales atunci cand stai ore in sir si te uiti la secundar cum isi face viata rotindu-se intruna ca un nebun sau stand in fata calculatorului plictisit, cu capul pe tastatura si miscari ale maini pe mouse in scarba. Dar cand esti cu altcineva, parca suferinta trece mai usor, simti ca iti bifurci durerile.
O noua zi se ridica din spatele pomilor inalti de cires din spatele curtii. Soarele parca atinge cu razele sale petalele de cires ce zboara si se joaca intr-o veselie. Caldura patrunde si pe fereastra deschisa, lumina batandu-se cu praful si acarienii din aer. Keita inca mai doarme bustean, dar asa de dragut.

-Keita-san, trezeste-te! Uite ce vreme frumoasa este afara. Spuse fata cu un zambet larg pe fata, dandu-si tricoul jos.
-Poti sa taci? Zise baiatul morocanos.

Yuuz incepe sa chicoteasca si nu in mai putin de o secunda trage cearceaful ce-l invelea pe baiat... dar nimic. Si ca sa ii faca mai rau in ciuda, Keita se intoarce pe partea cealalta, punandu-si perna in cap si scarpinandu-se cu degetele piciorului stang pe cel drept.

-Bine... te las sa dormi. Dar mai incolo sa nu vii la mine sa-mi ceri sa-ti fac eclere.

Eclerele fiind desertul preferat al baiatului, pe care ar da si o mie de yeni, se trezeste imediat si coboara scarile casei intr-o fractiune de secunda, asezandu-se pe scaun, in pozitia lui obisnuita, cu mana la barbie si cealalta pe masa, cu un picior pe scaun, genunchiul ajungandu-i pana la umeri, iar celalalt picior pe langa masa. Yuuz intotdeauna stie cum sa il ademeneasca sau cum sa il i-a. Il cunoaste ca pe propriul buzunar si sentimentele ca nimeni altcineva... fiind nedumerita doar intr-o singura privinta. Fata coboara si ea, imbracata intr-un alt tricou larg si verde al baiatului si pantaloni foarte scurti. Cu o bentita in cap si cateva bratari la mana, arata ca o pustoaica "bine de tot". Fata are in gand sa puna niste cafea pe foc, pentru al mai trezi pe somnoros.

-Keita... stii ce la ce m-am gandit eu? Zise fata robotind prin bucatarie si aprinzand aragazul.
-M... ce? Spuse ca de obicei, cu juma' de gura.
-Sa ne luam un caine. Nu conteaza ce rasa, cat de mic sau mare. Vreau doar un caine... si poftim cafeaua.

Auzind acestea, baiatul se ineaca cu cafeaua ce tocmai a sorbit-o. Nu ii era de ajuns ca o mai avea si pe Yuuz pe cap, acum ii mai trebuie alta pacoste...

-Urasc cainii.
-Haide Keita! Stiu ca nu-i urasti, doar ca nu vrei sa imi iei mie unul... si oricum, eu voi avea grija de el. Il voi da de mancare, il voi duce afara la plimbare, il voi spala, ii voi cumpara jucarii si il voi lasa sa doarma in patul tau. Fata spuse ultimele cuvitele ranzand.
-Adica o sa ii dai din mancarea mea, il vei spala cu samponul meu, vei consuma bani aiurea pentru niste jucari de rontait si il vei lasa la mine in pat? Iti garantez ca asta nu o sa se intample.
-Keita, nu mai fii asa de egoist. Si in plus, un caine m-ar ajuta foarte mult cand tu esti plecat. Cateodata ma plictisesc singura in casa si imi vine sa ma dau cu capul de pereti...

Ochii fetei sclipeau si ar face orice ca sa obtina si ea un caine, dar baiatul nu intelege cum de i-a venit ideea asta nebuneasca in minte. Uneori are niste idei care il lasa uimit. Un caine ar insemna o responsabilitate destul de mare pentru baiat, dar Yuuz parea asa de incantata si entuziasmata. Deja se gandea la un nume si ii placea la nebunie ideea de a mai avea un prieten. Oare fata se simtea chiar asa de singura pe cat spunea? O imagine i se afiseaza in fata ochilor. Vede iarasi ninsoarea de azi-noapte si acoperisul cladiri Kuizumi. De data asta parca vedea cum fulgii se misca in reluare... ciudat sa isi aminteasca asta... dar ca de obicei, unele porti inchise de deschid si ies amintiri uitate, inghetate.

"-Keita-san, tu ce cadou ai primit? Mie mi-a luat bunica bluza asta pufoasa si roz...
-Uhm... o bluza. Pe albastru."

Craciunul de acum sase ani ii ruleaza in minte ca un fim la cinematograf. Si aducandu-si aminte toate astea, parca isi lasa privirea in jos si iar se uita in gol. In curand o sa vina si Craciunul acesta. Fata spala ibricul de zat si cafea. Keita isi imagina cat de fericita ar fii Yuuz daca ar primi un caine de Craciun. Dar de unde bani? Si si-o imagineaza trista, stand cu fundul pe scari, singura de Craciun... pentru ca el cu siguranta nu o sa fie acasa... ori o sa hoinareasca pe strazi toata noaptea ori priveste orasul de la mare inaltime. De fapt, Yuuz intotdeauna a stat singura de sarbatori. Parca ar intelege-o. Asa se simte si el, de aceea pleaca de acasa, pentru a uita de toate si de toti. Cateodata are gandul acela in minte de orfan si se simte jalnic. Crede ca nu are casa si nu are pe nimeni langa el. Isi indreapta privirea catre fata harnica si isi lasa capul pe maini.

-Yuuz...
-Ce-i? Te-ai trezit? Spuse fata chicotind.
-Uhm, nimic.

Yuuz se uita mirata la el. Dar cand o baga in seama, dar atunci cand vorbeste cu ea, vorbeste. Nu se razgandeste peste cateva secunde sa taca.

-Spune odata. Zise fata asezandu-se pe scaun.
-Nimic important, vroiam doar sa-ti zic ca...

Heeey, mi-a placut. Mi-a placut foarte foarte mult! Bravo, chiar am adorat capitolul asta. Cred ca, fara exagerare, usor, usor, asta devine fic-ul meu preferat! Ador sa iti citesc stilul, stii asa de frumos sa descrii drama, sentimentele, amintirile... Bravo, nota 10. Greseli nici nu am vazut, de niciun fel, nu am niciun repros. Multa bafta si, sincer, abia astept continuarea, pentru ca ma intereseaza teribil povestea

In sfarsit vesti bune^^. Mda, de data asta am tinut cont de sfaturi si am mai citit inca odata fic-ul... prima oara am observat cate greseli de tastatura, nu foarte multe, incerc sa fiu cat mai atenta^^. Urmatorul capitol vine curand xD.

Ma bucur ca a venit asa repede continuarea.
So, let's start:

Citat :

-Haide Keita! Stiu ca nu-i urasti, doar ca nu vrei sa imi iei mie unul... si oricum, eu voi avea grija de el. Il voi da de mancare, il voi duce afara la plimbare, il voi spala, ii voi cumpara jucarii si il voi lasa sa doarma in patul tau. Fata spuse ultimele cuvitele ranzand.
-Adica o sa ii dai din mancarea mea, il vei spala cu samponul meu, vei consuma bani aiurea pentru niste jucari de rontait si il vei lasa la mine in pat? Iti garantez ca asta nu o sa se intample.

Faza asta e mortala, cat am mai ras! Cam asa imi face si mie tata uneori =))

"Craciunul de acum sase ani ii ruleaza in minte ca un fim la cinematograf. " -> O mica greseala in propozitia asta... nu fim se scrie, ci film, cred ca te-ai grabit de ai gresit.

Pentru inceput, vreau sa iti spun ca ai progresat foarte mult, bravo!
Nu ai avut decat o singura greseala de tastare, cea ce e bine. Ma bucur ca m-ai ascultat si ca mi-ai urmat sfaturile, se vede o imbunatatire.
Capitolul acesta, desi a fost scurt, mi-a placut intradevar! Ai descris foarte frumos si pot spune ca imi place foarte mult cum ai inceput. Imi place stilul tau de a scrie si ficul e foarte profund, il ador! =^.^=
Ar fi foarte frumos ca Yuuz si Keita sa ajunga impreuna si cine stie, poate asa se va intampla.
Nu mi-a placut sfarsitul capitolului! Sti de ce? Pentru ca Keita tocmai urma sa spuna ceva si cred ca era important, nu am rabdare pana la urmatorul capitol =))
Asa ca te rog frumos sa te grabesti cu nextu', okay?
Numai am nimic de zis, adieu si spor la scris!

Arigato Topaz pentru comment... se pare ca nu am fost chiar asa de atenta si tot am gresit. O sa ma apuc de urmatorul capitol maine. Iar prezicerile tale poate se vor adeveri, poate nu^^', imi place suspansul >D.

Wow, povestea este foarte tare. E ca un serial anime, deci imi place. Pe undeva m-am mai incurcat dar nu e nimica. Astept sa vad ce se intampla.

Arigato Chakalaka pentru comment... si acum urmatorul capitol, care este si el destul de scurt, pentru ca nu am avut timp de el... se pare ca si azi si maine voi fii busy... deci:



Baiatul face o pauza si parca il doare gura cand spune:

-Vroiam doar sa-ti zic ca iti voi... off fir-ar... iti voi cumpara blestematul ala de caine jegos... spuse lasand capul in jos, total dezamagit.
-Keita-san! Vorbesti serios? Prima data fiind mirata, apoi vazand ca baiatul nu mai zice nimic, fata i se lumina si ochii ii sclipeau. Apoi sare la gatul lui, zambind larg si sugrumandu-l. In sfarsit, odata in viata, Keita face ceva remarcabil pentru fata. Fericirea din ochi i se putea citi de la sapte poste.
-Stiam eu ca nu esti chiar asa de rautacios, egoist, orgolios, isteric! Arigato gozaimas, Keita-san. Striga fata cu o bucurie imensa in suflet, lasandu-l pe baiat fara aer.
-Yuuz, da-mi drumul, nu pot respira... sunt claustrofob sa stii! Nu mai pot rezista cu capul intre sanii tai!
-Tot pervers ai ramas. Oricum, multumesc mult, Keita.

Adolescentul o priveste indiferent si nu-i venea sa creada ca a spus asta... acest act de caritate este prea mult pentru el. Yuuz era din cale afara de vesela, ii venea sa sara in sus si sa ii multumeasca baiatului toata ziua. In sfarsit nu o sa se mai simta asa de singura si nu o sa ii mai aiba nimic de reprosat baiatului. Dar, cand scapi de o belea, dai de alta. Asta isi spunea Keita adesea. Yuuz era asa de vioaie, topaia prin casa ca un iepure, facea curat cu un zambet enervant de dragut pe fata si se gandea la un nume.
Dar parca baiatul se intristeaza. Totusi macar ea sa fie fericita. Pentru ca el nu mai stie ce inseamna sentimentul ala demult. Keita urca in camera lui si trage de lenea lui regala sa faca putintel curat, macar sa aseze lucrurile in asa fel incat camera sa sa nu mai arate ca o cocina. Isi strange scrumul si tigarile dupa geam, isi baga hainele nu foarte impachetate in sifonier, pune mouse-ul pe birou care atarna ca un carnat prajit pe un zgarie-nori, impinge scaunul plin de vopsea rosie sub biroul plin de pachete si tiple de pachete de tigari, apoi isi baga discurile si carcasele intr-un sertar... mai se fofileste pana aseaza un pic patul, intinzandu-si oasele "muncite". Deja se gandea cum sacul ala de blana si pureci o sa latre toata ziua si noaptea, cum o sa se linga peste tot si o sa ii faca baie, umpland baia de spuma si apa.
Nu a mai avut demult un animal de companie... deci nu stie cum o sa il intretina, de aceea isi lasa toata baza in Yuuz, care este mai experimentata si le acorda mai multa atenite animalelor. Vocea fetei se auzea pana in camera lui.

-Keita imi va cumpara un catelus, mic si pufos ca de plus!

Cantecul fetei era asa de fericit, la fel ca si ea. Baiatul isi aprinde o tigara, deschizand geamul larg si lasand razele soarelui sa il acompanieze. Fumul parca se batea cu lumina ce intra in camera, la fel cum el se gandea ca o sa se bata cu potaia pe tenesi, adidasi si sosete. Isi lasa privirea in jos dezamagit, apoi aude iarasi cum glasul lui Yuuz rasuna in toata casa ca un ecou in munti. Vede privirea si ochii ei rosii ca focul in mintea lui pustie. Si-o imagineaza exact asa cum e ea, pura si rafinata. Parca ar vedea in ea un noroc, o existenta fericita, emanand o aura primitoare in jurul ei. O plimbare pe acoperisul scolii suna bine, dar de data asta i-ar placea sa-l acompanizeze cineva. Uneori se simte prea singur... el si fulgii de nea, uitandu-se cum se joaca, ca niste frati. Ai zice ca nu inveti nimic de la ei, dar nu este asa.
Keita iese din camera lui, isi i-a o geaca maro de fas pe el, apoi pleaca trantind usa, ca de obicei, disparandu-i sentimentul de singuratate. Singurul loc in care se indreapta este cladirea Kuizumi, este mai inalta decat scoala, iar privelistea iti i-a mai mult ochii.
Ploua. Ciudat. Nu prea ploua iarna in oras. Fara umbrela, fara nimic, ajunge ud leoarca pe acoperis. Dar ii facea placere. Spre deosebire de ninsoare, care o uraste, iubeste ploaia. Picaturi imense de apa i se scurg de pe tot corpul. Isi ridica privirea catre cerul negru si simte iar cum se moleseste. Parca iarasi nu are putere, de-abia poate sta pe picioare. Mereu i se intampla asta si nu intelege de ce. Are doar o banuiala, nu a mancat deloc azi-dimineata si deja este pranzul. Totusi, nu asta e cauza. I-a aparut din nou sentimentul acela de vinovatie. Tunetele zguduie pamantul puternic, iar fulgerele crapa norii de un negru mat, luminand orasul intunecat pentru cinci secunde, uneori chiar mai mult. Fulgera si tuna asa de puternic. Parca ar vrea sa trazneasca pe cineva. Se vede ca norii sunt infuriati, drept dovada ploaia care cadea cu galeata. Keita statea linistit si privea jocul picaturilor in balta. Fiecare picatura ce cadea alaturi de fratii ei forma un cerc perfect... iar cand cadeau mai multe... cercurile se intersectau asa de frumos...
Inca se mai simtea aiurea. Deja ii mirosea a caine ud, ideea de a avea un animal in casa il dispera. Dar rezista, pentru ca se gandea la Yuuz. Cand erau mai mici se mai jucau, mai radeau, mai glumeau, se mai bagau in seama din nimic. Acum nu mai este joaca, rasete nici atat, doar un chicotit slab, cel al lui Yuuz. Glumele nu-si mai au rostul, iar ca sa vorbeasca, ii trebuia un motiv, inafara de perversitate, care ii starneau idei si ganduri tipice lui.
Ora 14:23. Aceeiasi plictiseala. Doua ore a stat nemiscat si a privit cum ploua. Deja devine foarte plictisitor. Sa vii in fiecare zi pe acoperis, te cam saturi, plus ca nu era nici foarte cald, doar era iarna. Sosele s-au floscait de tot, iar el era ud tot. Stranutul da dovada de o raceala zdravana.

"-Fir-ar al dr*acu'! Am racit. Yuuz o sa-mi faca capul bidon cand o sa vada... apoi incepe din nou cu teoria cribritului. Deja simt gustul nenorocit al "Paracetamolului" care o sa mi-l bage pe gat fortat. Fir-ar!

Ploua incontinuu. Parca rauri ar cadea din cer. Deja s-au format balti imense pe toate soselele. Baiatul coboara. Iese pe geam si incearca sa evite cat poate mirosul puternic de hoit, venit de la tomberoane. Isi da geaca jos si si-o pune la nas. Merge ametit. Se simte parca ar fii baut doua pahare de vin rosu. Iese din umbra cladirii rapid si hoinareste pe strazile "plouate". Oameni cu umbrela se grabesc sa ajunga la destinatie, adica acasa. Atata "fofileala". Toti fugeau in toate partile... era si normal, doar ploua, fulgera si tuna ca dr*acu'. Baiatul casca obosit de atata "truda" si se indreapta spre casa. Cu geaca in mana, maieul negru si blugii leoarca, paseste pragul usii. Deja isi imagina crizele lui Yuuz.

-Sunt acasa. Zise baiatul ca niciodata, cu juma' de gura. Niciodata nu o anunta pe Yuuz cand vine acasa. Ciudat...
-Keita-san, unde ai fost pe vremea asta? Spuse fata cu capul in cuptor, incercand sa scoata o tava de prajituri.

Baiatul isi azvarle geaca in cuier, asa uda cum era. Nici macar nu se desclata. Intra in bucatarie si se aseaza ud pe scaun. Yuuz aseaza tava pe masa. Se uita la Keita si se vede din privirea ei cum se enerveaza.

-Keita, ce faci?!
-Huh? Spuse acesta, sprijinindu-si capul in mana.
-Ce naiba faci? Nu vezi ca esti ud? Pe unde tot umbli? Nu vezi ce vreme este afara? Ma innebunesti! Replica aceasta nervoasa.
-Si acum sa-ti raspund. Fac bine, da, vad ca sunt ud, nu am orbit, am umblat pe strazi, ca tot omul si normal ca vad ce vreme este, doar de afara vin. Si cat despre ultima parte, cu: "Ma innebunesti!", am mai auzit-o pe o mie de ori.
-Keita-san!

Acesta se tine cat poate de mult ca sa nu stranute... altfel fata isi va da seama ca a racit si dupa crizele de isterie pe care le va face, il va obliga sa inghita pastilele alea scarboasa, cu un gust oribil si miros de spital... care il facea sa vomite. Dar...

Foarte tare. Recunosc, Keita e cam pervers, dar parca asta o face Yuuz sa fie mai interesata de el. Asta e parerea mea. Oricum, nu cred ca de la un "Paracetamol" te simti ca in spital.
Conluzie: Vreau urmatorul capitol.

Well... Nu m-ai dezamagit nici de data asta. Stii ca ador fic-ul asta si cred ca a devenit preferatul meu. Serios
Greseli... Totul a fost minuat pe parcursul intregului capitol, dar ai dat-o-n bara la monologul lui Keita de pe acoperis

Citat :

cribritului

chibritului

Citat :

"Paracetamolului" care o sa mi-l bage pe gat fortat

"pe care", in primul rand, si, in al doilea, "fortat" ar merge mai bine dupa "bage". Asa e un pic aiurea exprimarea.
In rest, tot asa si hai cu un capitol nou, ca m-a fascinat povestea.

Am recitit capitolul de vreo cinci ori, fara exagerare, si se pare ca tot mi-a scapat o amarata de litera. Si la partea cu paracetamolul am mancat un cuvant. Anyway, cred ca urmatorul capitol va veni dupa trei zile. Bye ^.-

Dp, sorry T.T... inca un capitol scurt... :-<



Dar nu se poate abtine si stranuta. Isi ridica privirea cu ochii umeziti si rosu in obraji. Yuuz tresara. Ii pune mana pe frunte, ridicandu-i parul dupa frunte, si isi da seama ca are febra. Baiatul incepe sa aiba frisoane.

-Vezi ce patesti daca umbli ca bezmeticul pe strazi? Asa iti trebuie! Daca mai asculta si pe mine odata si odata nu s-ar mai fii intamplat atatea! Spuse fata cu un ton ridicat. Si are dreptate. Yuuz ii spunea de atatea ori sa se pazeasca de belele, dar el facea tocmai invers. -Intotdeauna ai fost un rebel! In mintea lui, aceste cuvinte se aud ca un ecou... si isi da seama ca nu facea altceva decat sa o raneasca. Isi ridica privirea si se uita la fata cum scormonea prin sertar sa ii dea o pastila. Aceasta intinde mana cu "Paracetamolul". Ca niciodata, baiatul i-a pastila.
-Keita... cum de?
-Simplu. Da-mi un pahar cu apa. Spuse acesta tremurand din toate incheieturile de frig.

Fata ii ofera un pahar cu apa. Acesta inghite pastila cu o strambatura tipica lui si isi ridica genunchii pana la cap. Yuuz il privea ingrijorata, ca de obicei. Ii vede vanataile si bandajele dupa maini, amintindu-si de bataia lui cu fratii Kimimaro, de acum o saptamana, care si acum mai sunt in spital. O singura data l-a vazut batandu-se, apoi s-a ingrozit cu cata sete dadea, tasnind sange din toate partile. Se intreaba oare cine l-a invatat sa bata asa? Nimeni. De mic a stiut cum sa se apere de baietii mai mari, care intotdeauna il necajeau ca sta cu o "sora" vitrega in casa, un motiv cat se poate de prostesc. Cel mai mult il enerva ca se lua se Yuuz. Poate ca fata nu-si dadea seama, dar ea era motivul principal pentru care Keita intra in batai si facea ravagii. Dar el niciodata nu regreta asta. Chiar se simtea implinit, cateodata cu un sentiment egoist de superioritate. Totusi, in felul asta si-a castigat o reputatie de temut in scoala. Dar, asta a fost doar una dintre miile de probleme. La scoala niciodata nu venea in uniforma, ura sa poarte camasa si pantaloni de stofa, care i se parea de "babaci". Venea imbracat ca un vagabond, cu blugi taiati si bluzon stil rapp, castile in urechi date la maxim, un caiet si un pix in mana. Poate de aceea toate fetele stateau la coada lui. Era considerat un "rebel dragut". Dar problemele sunt viata lui Keita. Ce s-ar face el fara ele? Ar muri de plictiseala. In schimb, Yuuz este o eleva normala, enervant de normala. La ea totul este perfect. Cei doi sunt la fel ca niste magneti, cu polii opusi. La scoala, cei doi stau mereu impreuna. Keita nu are prieteni, nici nu ar vrea sa-si faca, fata de Yuuz, care are o groaza. Totusi, cei doi stau mereu la umbra ciresului. Nu ca asa ar vrea Keita, dar Yuuz mereu se duce la el. Nici macar nu-si vorbesc... de fapt ce ar putea auzi Keita cu castile alea in urechi? Yuuz sta si il priveste cum baiatul se gandeste sau se uita in gol. Iar cand se suna, Yuuz il trage putin de bluzon si il avertizeaza sa intre la ore. Dar ca orice adolescent rebel, el chiuleste destul de des... nota la purtare intotdeauna este mai mica decat opt, motiv ar fii bataile si comentariile aduse profesorilor. Nu intra prea des la ore, dar cand intra face profesorul cu ou si otet. Noroc ar avea cu Yuuz, care intotdeauna se milogeste de director sa nu-l exmatriculeze... poate daca ar mai asculta-o si pe ea din cand in cand nu s-ar fii intamplat atatea. Si sincer acum... daca Keita nu tinea la Yuuz, nu o mai apara cand cineva se lua de ea. Totusi, el normal ca nu vrea sa admita. Este doar un sentiment ascuns pe care baiatul nu la descoperit. Fetei nu ii este frica sa-si arate sentimentele, chiar se poarta ca o mama... parca nici nu i-ar fii sora.

-Keita, cum e? Te simti mai bine? Spuse fata cu un ton linistit.
-Mai bine. Zise acesta indiferent, gandindu-se la anumite lucruri.
-Sincer acum, pe unde ai tot umblat? Intotdeauna pleci si nici macar nu spui unde... de fiecare data cand pleci pe usa ma ingrijorez si ma gandesc ca ai putea sa fii in orice clipa intr-o belea. Si cum te cunosc eu pe tine, cu siguranta te poti implica rapid intr-o bataie sau intr-un scandal. Nu as mai vrea sa te mai vad in spital... sau intins in pat ca te doare tot corpul din cauza vanatailor... si cand iti vad mainile bandajate, parca nu stiu ce sa fac.
-Yuuz... iti faci prea multe griji pentru mine. Spuse baiatul ciufulindu-i un pic parul cu mana. -Nici nu ar trebui sa-ti pese...
-Cum sa nu-mi pese indiferentule? Doar esti... adica...eu te... uhmm...

Yuuz isi lasa privirea in jos, rosiind, dar intristandu-se in acelasi timp. Avea impresia ca are un nod in gat, asa ca nu a terminat ceea ce vroia sa zica sau poate nu a vrut sa mai zica. Keita inca se mai uita la fata, asteptand sa termine ceea ce are de zis.

-Inca astept...
-Hehe, nimic, nimic... spuse fata ridincandu-se brusc cu un raset ironic, inca rosie in obraji. -Acum treci in pat, trebuie sa te odihnesti.

Baiatul "se supune poruncii" si se duce in camera lui. Cum paseste pe pragul usii, vede o curatenie de nedescris. Praf sters, maturat pana in si cele mai intunecate colturi, un miros primitor si o camera superba.

"-Yuuz cand se apuca de ceva nu-l mai lasa... fata asta e miraculoasa".

Gandeste acesta cu o fata cam de genul "O.O"... baiatul se tranteste in patul parca nou nout, cu lenjeria schimbata si asezata ca in patul din telenovele. O camera impecabila. Isi da seama cate face fata pentru el. Gatit, spalat, curat, cumparaturi... o adevarata femeie. Se intreaba... ce s-ar face el fara ea. Are grija sa ii de-a pana si medicamentele si se ingrijoreaza din orice. Se comporta mai mult decat o mama. Sau poate asa o simtea el. In sfarsit isi dadea seama ce noroc are. Sau ce noroc a avut cu bunica sa.
Stand cu capul pe perna si privind tavanul alb... te gandesti la multe. Iti apar in minte anumite chestii, amintiri uitate... pe care nici nu vrei sa le mai stii. Nasol sa fii racit. Din cauza temperaturii ridicate, picaturi de sudoare ii invelesc corpul... simte cum tavanul se invarte, gandurile i se amesteca... inchide ochii si adoarme...
Yuuz crapa usa un pic si intra. Se aseaza la capul baiatului si il priveste adormind. Scufundat tot in perna moale, pare un ingeras pe un norisor. Un ingeras cu codita si coarne, daca stai sa te gandesti mai bine. Baiatul crapa un pic ochii si o zareste pe fata.

-Ce vrei? Spuse acesta cu juma' de gura.
-Nimic. Doar ma uitam la tine. Arati exact ca un catelus...
-Nu-mi aduce aminte de potai...

Craciunul venea repede... iar catelul ala trebuia cumparat... o potaie de Craciun, intr-un cos micut ar fii bucuria cea mai mare a fetei. Si printre ganduri, catei si cadouri... baiatul adoarme instantaneu...

Deci, imi place povestea ta. Mai ales, mi se pare ca e ca un fel de serial, si ma amuza. Cum Keita e bolnav si se gandeste la tampeniile lui si cum Yuuz isi aduce aminet de "copilarie".
Ce pot spune, ma enerveaza ca le zice cainilor potai )

Slabuta continuarea, imi pare rau sa iti spun, dar parca te-ai grabit. E mai degraba un episod informativ, cred, caci se lamuresc cateva lucruri, dar putea fi scris ceva mai picant. In fine, greselile par sa fi revenit, nu asa multe, dar sunt.

Citat :

Gandeste acesta cu o fata cam de genul "O.O"

Asta e de departe cea mai aiure fraza din tot fic-ul. Nu vei gasi niciodata in literatura o astfel de exprimare.